fără toane

Am fost in Italia exact de Paștele catolicilor, și cum ea e o țară majoritar catolică, se cheamă că am fost în Italia de Paște.

Am plecat cu o cursă Wizz dimineață devreme din București și la 7.45, ora lor, eram pe aeroportul Milano-Bergamo, hotărâți să avem o vacanță liniștită și frumoasă pe malul lacului Como. Auzisem (și văzusem prin poze) că-i de vis.

Imediat ce ieși din aeroport sunt autobuze către Milano (5 euro) și către Bergamo (3,5 euro au fost cele pe care le-am luat noi, dar nu-s convinsă că nu erau unele și mai ieftine, ale noastre au fost valabile 90 minute). Cum aveam cazarea în Varenna și puteam intra abia pe la prânz în apartamente, am hotărât să vedem până atunci La Citta Alta din Bergamo, așa că am coborât din autobuz la gara din Bergamo, am traversat și am lăsat bagajele în niste cutii uriașe (ne-au încăput lejer 3 bagaje de mână și-un rucsac) pentru care se plătește 4 euro pe 24 ore (asta-i perioada minimă pentru care poți plăti).

Ușurați de bagaje și plini de entuziasm am urcat din nou în autobuz (biletele erau încă valabile, deși între timp am fost și în gară și ne-am interesat de tren către Varenna care era aproape din oră în oră doar că trebuia schimbat la Lecco, ceea ce ne-a înspăimântat prima dată, dar s-a dovedit a fi ceva super ușor). Autobuzul ne-a dus în orașul de sus,  la Citta Alta, (puteam ajunge acolo și cu funicularul, dar cum aveam deja bilete de autobuz, am preferat varianta asta) de unde am luat la picior străduțele pietruite și am admirat fiecare magazin de familie în care italienii fac tradițional de la paste și pizza până la haine și ceramică.

Am găsit și-un magazin care făcea tot felul de plăcinte și pizza de-ți lăsau gura apă încă de la intrare, așa că am intrat și ne-am luat cam tot ce ne făcea cu ochiul acolo. Curcubeu pe cerul gurii, cum ar spune cineva, am mîncat, am băut, ne-am odihnit, am admirat în voie locurile și-am pornit iar la drum. Am făcut poze, bineînțeles, noi și ceilalți 10000 de turiști sosiți odată cu noi la Bergamo ( cel mai vizitat oraș din Lombardia, după Milano). Inițial am crezut că fiind Paștele nu vom găsi nimic deschis, dar în zona turistică era totul deschis și îmbietor, așa că nu am avut a ne plânge de nimic. Priveliștea magnifică, cum era de așteptat.

Când am coborât de la cetate (în care nu am intrat, pentru că ne-am luat după mulțime și mulțimea venise la plimbare, nu să vadă ziduri) a trebuit să luăm din nou bilete de autobuz, numai că nefiind în stație nici automate nici chioșc de bilete, le-am luat de la automatul din autobuz, pentru care trebuie neapărat să aveți bani mărunți pentru că nu primește hârtii. Noi eram 7 si am avut mărunt doar pentru 4 (1,5 euro/persoana era biletul și se putea cumpăra doar câte unul odată). Oricum, până am luat noi 4 bilete am ajuns deja la gară și a trebuit să coborâm. Ne-am recuperat bagajele, ne-am luat bilete de tren pentru Varrena (4,5 euro de persoana) și am urcat în tren. Bineînțeles că n-am știut că biletele trebuie validate la automatele din gară înainte de a urca în tren (pentru că din momentul cumpărării sunt valabile 6 ore la oricare din trenurile care pleacă spre destinația pentru care le-ai cumpărat, dar trebuie neapărat validate înainte de a lua trenul). Noroc că în tren ne-a spus cineva de asta și a mers Sorin cu Ioana să-l caute pe naș controlor, care le-a validat el biletele și totul a fost ok.

Cu schimbatul trenului la Lecco a fost ușor și ar fi fost și fără emoții dacă Gabi nu și-ar fi uitat telefonul în primul trenul și n-ar fi alergat după el ca să-l recupereze. Cum astrele erau cu noi, mobilul a fost recuperat și călătoria noastră a continuat fără peripeții până la Varenna.[envira-gallery id=”15057″]

(va urma)