fără toane

Am scris maxim trei recenzii de carte anul acesta pe blog. Nop, am verificat, am scris doar una. Unde sunt anii în care scriam recenzii la absolut tot ce citeam? Nu știu, dar le port o amintire plină de nostalgie.

Anul acesta, deși nu m-am omorât cu recenziile, mi-am notat conștiincioasă într-o notiță tot ce-am citit. Pe măsură ce se strângeau cărțile acolo, îmi propuneam ca neapărat să și scriu ceva despre ele, dar uite că suntem la sfârșitul anului și mai mult decât să transfer aici lista cu cărți (poate vă inspiră și pe voi), n-am făcut nimic.

Hai să vedem:

1 De ce sa fii fericită când poți să fii normala de Jeanette Winterson. Citisem câteva recenzii despre carte, aveam așteptări mari. Nu pot să spun că mi-au fost atinse, dar e o carte care nu se uită ușor.

2 Cel care mă așteaptă de Saniee Parinoush este o carte minunată. Lasă tot și citește cartea asta. Aș citi oricând ceva scris de doamna Saniee.

3 Curajul de a ne lăsa văzuți de Dragoș Bucurenci. Am citit cartea la începutul anului 2017, în perioada în care cu toții ne propunem lucruri mărețe pentru anul ce tocmai începe. Mie mi-a ieșit.

4 Cenușa Angelei. O copilărie irlandeză – de  Frank McCourt. Am crezut că mai rău de atât nu se poate trăi, dar apoi am citit cartea de la numărul 25. Oricum, o carte zguduitoare.

5 Alchimistul Dap, n-o citisem. Nu m-a dat pe spate. De fiecare dată când citesc Coelho îmi jur că n-am să mai citesc altă carte scrisă de el. După cum o să vedeți mai jos, nu-mi iese.

6 Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul  de Robin S. Sharma- nu știu exact de ce am citit cartea asta, cred că o descărcasem pe kindl la pachet cu alte cărți. Cartea se vrea una de dezvoltare personală, dar probabil că am citit destule astfel de cărți astfel încât asta să nu mai aibă niciun efect asupra mea. 

7 What light de Jay Asher. O carte pentru adolescenți care a apărut la mine pe noptieră ( probabil a uitat-o un copil). O poveste de adolescenți. Mi-a făcut plăcere s-o citesc, dar n-aș mai citi ceva în genul acesta în viața asta.

8 De veghe în anul de secară de J. D. Salinger. E singura carte al cărui subiect îl uit constant. Și o citesc din nou din 5 în cinci ani. Pe măsură ce dau paginile îmi amintesc de ea, dar niciodată tot, niciodată cum se termină.

9 Călugărul de M.G. Lewis Aproape că am avut un fetish pentru călugări anul acesta, dar Ambrosie i-a întrecut pe toți.

10 Toamnă timpurie de Louis Bromfield. Mi-a plăcut, dar mie în general îmi plac poveștile cu familii vechi, cu intrigi complicate. Drăguță!

11 27 de pași de Tibi Ușeriu. Dacă n-ați citit-o încă, nu mai amânați momentul. Am scris despre ea aici. Nop, n-am scris nicăieri, nu-mi vine să cred…

12 Luni de fiere de Pascal Bruckner. La fel ca și cartea de la numărul 8, citesc cartea asta din timp în timp, dar spre deosebire de aceea, acțiunea ăsteia mi-o amintesc de la primele pagini și totuși continui s-o citesc.

13 Răpită la 12 ani de Sabine Dardenne, este o carte exact despre ce spune titlul. E genul, să știm ce mai fac nebunii lumii. 

14 In spatele blocului de Mara Wagner. Deși notițele mele îmi spun că am citit-o anul acesta, eu vă spun că am trăit cartea asta cu 30 de ani în urmă.

15 Galveston de Nic Pizzolatto. Am cumpărat-o de la Bookfest și este singura carte politistă pe care am citit-o în ultimii ani.

16 Alegerea Sofiei de William Styron este o carte document. Greu am parcurs-o, m-a prins într-o perioadă grea, dar odată parcusă e genul de carte care îți marchează cumva felul în care percepi umanitatea. Bună rău, cum ar veni!

17 Epoca inocenței de Adrian Mihălțianu. Despre asta chiar am scris.

18 Tatăl celuilalt copil de Saniee Parinoush. O poveste foarte, foarte bună. Recomand. Cum spuneam, tot ce scrie Saniee e de neratat.

19 Povestea slujitoarei de Margaret Atwood.  Deși mie îmi plac foarte mult distopiile, asta nu pot spune că m-a marcat sau ceva. Putea să fie mult mai bună.

20 Prin deșert spre libertate – Fuga mea din Coreea de nord de Eundun Kim. E bine ca uneori să citești cărți scrise de oamenii care chiar au trăit ororile acelea. Un fel de istorie contemporană a Coreei de Nord.

21 O viață măruntă de Hanya Yanagihara Asta este o carte care mi-a mâncat câteva săptămâni bune și am vrut special să lungesc agonia, pentru că mi-a trebuit timp să cunosc personajele, să petrec timp alături de ele și într-un sfârșit să le înțeleg. Nu-i o carte pentru toată lumea, dar dacă te prinde, n-o să-ți fie ușor s-o uiți. ”Cand termini O viata marunta, te simti ca dupa unul din marile romane realiste ruse: secatuit, dar cu mintea si cu sufletul mai treze ca niciodata.” – Kirkus

22 Adulter de Paulo Coelho. Nu-mi plăcea Coelho până acum, nu-mi place nici de aici înainte.

23 Cel mai frumos loc din lume este aici, o carte scrisă la două mâini de Care Santos și Francesc Miralles. Ușoară, optimistă, lectură de vacanță.

24 Chimista de Stephenie Meyer. Asta a fost ca un film de acțiune gen Jason Bourne, doar că în rolul principal a fost o femeie. Bună!

25 Bibliotecara de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe. Greu de uitat. Minunat scrisă. Super documentată. Eroina principală încă trăia la momentul scrierii romanului. Recomand!

26 Frumusețe și întristare de Yasunari Kawabata. Mie îmi place literatura japoneză, numai că în mod special cartea asta nu mi-a plăcut deloc. Poate a fost de vină povestea, poate personajele…

27 Jocul lui Gerald de Stephen King. A fost cartea pe care am citit-o de-a lungul întregului an, o aveam într-un loc în care și regele merge singur și citeam câteva fraze pe săptămână. Încă n-am terminat-o.

28 Joia dulce de John Steinbeck. Cartea am primit-o cadou de ziua mea de la Copilul Sonia care a cumpărat-o după o documentare foarte serioasă. E o carte extrem de dulce, despre viața liniștită a unui oraș de la malul mării. Cu oameni buni. Unii foarte buni.

29 Sapiens -Scurta istorie a omenirii de Yuval Noah Harari.  Cred că ar trebui să fie una dintre lecturile obligatorii din școală. E plin netul de recenzii despre carte, așa că mie nu-mi rămâne decât să vă recomand s-o citiți.

30 Vechiul oraș imperial de Yasunari Kawabata. Asta citesc acum, deci deocamdată n-am nicio părere clară, dar bănuiesc că-mi va plăcea mai mult decât calaltă carte citită, scrisă de Kawabata, și anume Frumusețe și întristare.

31 Eu sunt Malala de Malala Yousafzai și Christina Lamb. Asta-i cartea pe care am citit-o în vacanța de vară. Nu s-a potrivit deloc cu atmosfera din carte (Malala este un simbol al protestelor pașnice și cea mai tânără persoană nominalizată vreodată la Premiul Nobel pentru Pace) , dar povestea este una pe care ar fi bine s-o cunoaștem. Lucrurile împotriva cărora copilul ăsta luptă, se întâmplă aici, în lumea noastră. Bună!

Cărțile care nu apar în poză le-am citit pe Kindle, și da, încă îmi plac cărțile scrise pe hârtie. Spor la citit și vouă!