Am intrat ieri din greșeală pe un articol din 2010 scris de mine aici. Bine, nu mai sunt pozele la articole, nu știu din ce cauză, dar amintirile mele legate de zilele respective rămân și-s extraordinare. Și-am văzut apoi statistica lunii respective din 2010. Erau scrise 25 de articole într-o lună.
Cred că dacă mă uit la 2017 n-am scris până acum 25 de articole. Le-am numărat acum, sunt vreo 30. În 6 luni. Doamne, ce face bătrânețea asta din oameni. Nici chef de scris nu mai avem.
Nu-i ca și cum în viață nu s-ar mai întâmpla lucruri. Muncesc, mă distrez, citesc, din nou muncesc, încerc să-mi educ copiii, mă gândesc cu groază la bacalaureatul lor de anul viitor, aranjez lucruri prin casă și pe afară, mă plimb, merg la sală și nu scriu.
Oare ce-mi voi aminti despre zilele astea peste vreo 10-15 ani?
Eu nu-s genul de om care-și amintește anumite întâmplări și știe exact datele la care au avut loc. Știți ce zic, genul care spune: Mai ții minte când am fost la mare în 2012 și-am stat la hotelul, ăla, Palace din Eforie? Ei, din fraza asta eu mi-aș aduce aminte doar că am fost cândva la mare la Eforie și-am stat la hotel. Atât.
De asta ar fi bine pentru mine să scriu.
Same here, Nina! Daca nu iti vei aminti vor fi fetele tale sa iti reaminteasca, dar parca tot mai bine e sa revezi prin ochii tai amintirile, nu-i asa? 🙂 Scrie, Nina, scrie 🙂
Din contra, fetele isi amintesc si ele cand mai citesc pe aici. Si da, asa cum traiesti si simti tu nu-ti poate povesti nimeni. 🙂 Spor la scris si tie!