Îmi vine din ce în ce mai greu să scriu aici. Și n-am nicio explicație pentru asta. Timp s-ar găsi, inspirație la fel, o cafea bună care să-mi țină companie de asemenea, dar uite că totuși nu scriu. Stați că mă mut pe terasă cu laptop cu tot că parcă altfel se scriu poveștile de acolo. Numai că de fiecare dată trebuie să iau cu mine o lavetă și niște servețele să șterg pârdalnica de masă cu geam care nu rămâne curată mai mult de o oră acolo sus.
Să nu vă luați niciodată masă cu geam sus pe terasă. E praf mult la București. Gata, e iar ca nouă: