Stăteam aseară și mă gândeam la ce scriam pe blog în urmă cu 5-6-7-8 ani. Cum de aveam un subiect în fiecare zi și imediat cum găseam un minut liber alergam la laptop să scriu ceva, să comentez ceva? Ce s-a întâmplat între timp? Unde s-a dus entuziasmul ăla?
Azi, în loc să mă gândesc la același lucru, mi-am făcut un ceai și m-am așezat la birou. Bine, mi-am băgat ebook reader-ul la încărcat prima dată, pentru că aseară aș mai fi citit ceva, dar mi-a decedat ”cartea” ca să spun așa. Apoi am luat o gură de ceai și m-am apucat de scris.
Adevărul este că habar nu am despre ce să scriu, nici titlu articolului nu i-am pus. Ceva s-a schimbat. Am citit o mulțime de cărți de la începutul anului și dacă mă uit n-am scris o recenzie. S-au întâmplat atât de multe chestii de la începutul anului până acum și eu n-am scris despre nimic. Am momente în care cred că nimic din ce facem nu contează, așa că mai bine nu facem. După care îmi revin și mă apuc de făcut lucruri. Nu trece mult și iar mă gândesc că e totul degeaba.
Aș pleca într-o vacanță, dar nici n-aș pleca. Aș vrea să văd un film (Doamne, câte filme am văzut de la începutul anului și n-am scris despre nimic) și apoi n-aș mai vrea.
Ultima dată când am făcut o prăjitură a fost acum vreo două săptămâni la țară la ai mei. Bine, nici dieta nu ma lasă să fac prea multe dulciuri, dar chiar dacă n-ar fi așa, ceva reținere tot aș avea.
De când am început să scriu postul ăsta am petrecut vreo două ore cu fetele, ele au gătit și tot ele au mâncat, am șters peisajul de iarnă ce era desenat pe tabla din bucătărie și-am scris asta:
Am fost la o oră de aqua gym și n-am mâncat după ora 20. Și da, am exact atâtea kg cât aveam și ultima dată când am adus vorba de asta.
Și-a mai trecut o săptămână… sper că mi s-a încărcat Kindle-ul.