fără toane

Îmi trebuie fier de călcat. Cum procedez?

Nu-i ca și cum n-am avut niciodată un fier de călcat. Din contră. Am două mese profesionale de călcat, sunt în atelier. O vreme am mers acolo cu hainele din casă să le calc. Până m-am săturat de drumul ăsta și am renunțat. La călcat. De tot. Aproape de tot, că sunt chestii pe care nu le poți îmbrăca necălcate, oricât de frumos le-ai usca.

În fine, îmi trebuie un fier de călcat pentru casă, numai că nu pot cumpăra orice pentru că m-am învățat cu stațiile alea profesionale și n-aș vrea să trec la ceva cu multe clase mai jos. Așa că iau în calcul următoarele:

1. Ce haine am de gând să calc? Calc în casă totul, sau pentru cele mai sofisticate merg în continuare în atelier? Am hotărât că vreau să calc totul în casă, așa că vreau un fier care să meargă ok și la lână și la mătase și la jeanși. Știți voi, talpă SteamGlide, autocurățare, anticalcar și tot ce trebuie.
2. Unde țin fierul de călcat? N-am cine știe ce loc la dispoziție, dacă aveam îmi luam masă de călcat statică, așa că trebuie să mă gîndesc la dimensiuni cât mai compacte și la un design care să nu-mi strice feng shui-ul din cameră. Adică să se potrivească. Da, frate, mă interesează și culoarea.
3. Îl voi folosi doar eu sau și fetele vor avea nevoie să-l folosească? Acum că fetele au crescut, sigur îl vor folosi și ele. Practic asta e cel mai important motiv pentru care îmi iau fier de călcat în casă, ele au nevoie în fiecare zi de ceva călcat și vor să-și calce singure hainele.
4. Am buget am pentru a achiziționa o jucărie din asta? Trebuie să am, altfel nu mai aduceam aici discuția.

Îmi aduc aminte de fierul de călcat al bunicii. Ce demult a fost asta! Era o chestie din fonta cred, cel puțin la greutate era cam ca barosul. Abia îl puteam ridica de jos. Și se încălzea cu jar. Îl umplea cu jar și apoi trecea bunica repede cu el pe hainele ce trebuiau călcate. După ce jarul se stingea, îl umplea din nou și călca rufele și pe cartea cealaltă. Aș vrea să am azi un astfel de fier de călcat. Fără fir. L-aș folosi la redecorat biroul.

A urmat apoi genul acela de fier fără termostat. Îl băgai în priză și dacă-l uitai acolo pornea incendiul. Acela e fierul aolescenței mele. Cu fier din ăla mi-am călcat singură primele fuste. Și de vreo două ori l-am uitat în priză, de-a trebuit tata să schimbe parchetul. Doar prima dată. A doua oară ne-am mutat.

Când a apărut fierul de călcat cu termostat și abur a fost revoluție. Nu exista ceva mai cool. Auzi la ei. Să se opreasca singur la o anume temperatură și să scoată abur. Dumnezeule! Ăsta calcă singur. Așa zicea mama. Și călca munți de rufe.

35 de ani depărtare de fierul bunicii, azi nimic nu ne mai mulțumește, așa că aleg un fier de la Philips și aștept ca următorul să fie wireless. Sau există deja?