fără toane

Din respect pentru cele 55 kg pe care le am (dar nu se văd din cauza altor 15 kg care le acoperă) mi-am făcut abonament și la sala de fitness.

Cum după festinul de Crăciun și Revelion m-am cântărit și am dat cu ochii de fix aceeași greutate pe care o aveam în urmă cu o lună când am început antrenamentele de aqua gym, am considerat că nu-s suficiente două ore de exerciții în apă pe săptămână și am plusat cu sala de forță, unde m-am împrietenit cu bicicleta, banda și încă vreo două, trei aparate.

De la începutul anului am fost la sală câte o oră aproape în fiecare zi, n-am lipsit la nicio ședință de aqua gym și am bagat și înot (câte 5 lungimi de bazin de 2 ori/saptamana). Sper să mă țină și tind să cred că așa va fi, mai ales că avem acum abonament full family (adica toți 4) la sală, bazin și saună, pe care n-am încercat-o, nu mă omor după ea, sper să-mi povestească Ioana.

Pe lângă asta, mi-am dat seama că probabil greșesc cumva și în alimentație, așa că mi-am instalat o aplicație care îmi monitorizează caloriile zilnice și îmi atrage atenția că uneori (adică tot timpul) depășesc cantitatea de glucide de care am nevoie zilnic. Mi-e foarte greu să o țin sub control, mai ales când sunt înonjurată numai de tentații. Dar fac progrese, de la o zi la alta sunt mai puțin interesată de bomboane și mai mult de cârnați cu ouă, ceea ce o să vă mire, dar nu-i rău deloc. Cică așa-i sănătos.

Și da, rezultatele deja se văd, dar nu vreau încă să vorbesc despre ele, mi-e frică să nu dispară. Poate într-un post viitor, peste vreo două luni. 🙂 Până una alta, dacă până acum purtam măsura L la haine, azi mi-am cumpărat o pereche de pantaloni de trening M. Aham!