Cum ne pregatim cămara pentru iarnă

Toamna se numără bobocii și se pregătesc conservele pentru iarnă. Toamna asta, parcă mai mult ca niciodată, piețele sunt pline de legume și fructe, care abia așteaptă să-și ocupe locul în cămările noastre sau, mai nou, în lăzile frigorifice din cămările noastre. Noi avem una de vreo trei ani și nu e niciodată goală.

V-am tot arătat de-a lungul timpului cum facem noi zacusca sau dulcețurile, dar aș vrea să punem un pic în ordine, pas cu pas, lucrurile pe care le facem toamna pentru a avea o iarnă liniștită.

În primul rând ne facem o listă cu necesarul pentru iarnă al familiei noastre. De obicei lista conține doar alimente, nicidecum cantități, pentru că astea sunt foarte de greu de stabilit înainte, așa că lista noastră arată cam așa: dulceață de caise, piersici, căpșuni, vișine și prune, compot de struguri și vișine, varză acră la butoi, castraveți murați, murături asortate la mini-butoi, suc de roșii cu ardei, zacuscă și, uneori, gogoșari cu muștar (am zis de multe ori că vă dau rețeta asta, dar uite că n-am reușit), fructe de pădure congelate, gogoșari congelați, mazăre și fasole verde congelată, vișine congelate (ies niște prăjituri cu vișine iarna din ele…)
Cu lista făcută, le împărțim repede pe perioade de timp pentru preparare, după cum vă dați seama începem în mai-iunie cu dulceața de căpșuni și terminăm toamna târziu cu varza pusă la murat. Ne setăm niște bugete minime și ne rezervăm timp pentru a pregăti conservele.
Aproximăm necesarul de borcane, sticle, rafturi și butoaie, iar acolo unde nu sunt suficiente mai suplimentăm. Dap, și rafturi noi facem uneori. Ca să nu mai spun că lada frigorfică o putem umple într-o singură zi. Aici e un pic problemă, pentru că mama e cu legumele și noi suntem cu carnea, așa că locul în ladă e negociat până la ultimul spațiu. Pentru că da, de Crăciun un porc întreg trebuie să intre tot în ladă. Poate ar trebui să ne luăm una nouă de aici de 580 litri, a noastră nu prea mai face de multă vreme față cantităților pe care noi avem de gând să le depozităm în ea. În plus, de la an la an, mama constată că legumele congelate îi sunt mult mai practice pentru gătit iarna, și ne solicită din ce în ce mai mult loc pentru ele. Când am cumpărat-o și-am instalat-o în cămară ne întreba cu ce o vom umple și, trei ani mai târziu, nu mai avem loc de ea. În fine, e important să nu cumperi mai mult decât ai loc în cămară să păstrezi.
Cumpărăm și pregătim fructele și legumele imediat pentru conservare. Adică dimneață devreme mergem la piață și până la ora prânzului avem conservele gata preparate. E mai ușor cu cele congelate, vă spuneam, dar chiar și pe ele mama le taie și le pune în punguțe pentru câte un fel de mâncare. Nu ne apucăm niciodată să punem și murături, să facem și zacscă și dulceață în același timp. În felul acesta nu suntem nicioadă foarte ocupați cu cămara. Azi o dulceață, săptămâna viitoare niște murături, luna viitoare varza, ați înțeles.
Etichetăm aproape toate sticlele, borcanele și pungile pe care le conservăm. Asta nu numai că ne ușureză identificarea lor (nu vreți să știți cât de greu găsești mușchiul de porc într-o mare de pungi înghețate), dar etichetarea face ca și cămara să arate foarte frumos și ordonat. Fie că le facem singuri, fie că le luăm de pe diverse site-uri care le pun la dispoziție, etichetarea conservelor e pasul care mie îmi place cel mai mult.
Împărțim cămara în trei și așezăm legumele cu legumele, fructele cu fructele și restul alimentelor pe care le păstrăm în cămară (făină, paste, ulei, zahăr, mălai, cartofi, ceapă, etc.) pe un raft separat. În felul acesta oricare dintre noi intră în cămară știe aproape sigur de unde să ia ce îi trebuie.