Am hotarât ca weekendul acesta să mergem la țară, la Sihleanu. Ce dacă plouă, ce dacă probabil nu vom ieși din casă. M-a cuprins așa un dor de părinți că nici cea mai mare ninsoare nu mi-ar sta acum în cale.
Să-mi beau cafeaua în bucătăria lor de vară, să simt mirosul ploii de pe frunzele florilor din grădină, să văd ulița cu oameni cărora ploaia le face întotdeauna bine, asta înseamnă încărcare de baterii pentru mine (mi-am adus aminte că nu mai am baterii nici pentru mouse nici pentru telecomandă, să nu uit să iau).
După câteva săptămâni destul de încărcate, peste care apasă greu faptul că nu mă pot deplasa cu mașina pentru că n-am carnet (îl iau pe 29 octombrie), un drum la țară, către origini, ca să zic așa, nu are cum să fie ceva ce să nu-ți dorești.
Îmi iau cu mine cartea, telefonul (mai mult pentru poze că vreau să adaug câteva articolului ăstuia), poate chiar și laptopul, să-i mai arăt mamei ”poze mari” cu noi și cu ce-am mai făcut. Poate că ploaia va fi inspirație, sau poate lemnele care vor trosni în focul din sobă, ne vor îmbia la spus povești.
Ne bem cafeaua și plecăm. Copilul Sonia merge cu noi, Copilul Iulia pregătește show-ul de dans pentru Crăciun și nu poate lipsi de la repetiții.
Weekend frumos și vouă! Mama, tata, noi venim!
Weekend frumos! m-am si imaginat la mama acasa, ascultand muzica si band cafea in bucatarie 🙂 a h ce dor!
Stii ce frumos a fost? Cafea, mic dejun, ceai de mentă, cozonac (mergem asa de des la tara ca mama face cozonac de cate ori venim), ploaie, soare (dap, a iesit si soarele)… A fost super!
Te inteleg perfect, cred ca de vreo doua saptamani mi-e tare dor de mama si sper sa ajung weekendul viitor la ea.
Neapărat să ajungi!