O seară, acum vreo două săptămâni. Ce spun eu seară, era deja noapte în toată regula. Era miezul nopții, mai exact. Abia atunci îmi teminasem treburile zilnice (dap, eu chiar am nevoie de ziua aia de 48 de ore) și după ce am răsuflat ușurată, voiam să-mi iau un moment de respiro înainte de a merge la culcare.

În gândul meu era: îmi spăl un strugure și  stau un pic în canapea la televizor. Poate găsesc și-un sfârșit de film bun pe vreun canal, dar stai să merg la toaletă mai întâi.

A intrat la toaletă (nu știu de ce-mi vine să povestesc la persoana a treia, probabil că mintea mea refuză să mă plaseze în poveste, dar trebuie să mă credeți, eu am fost), so, am intrat la toaletă și cu gândul la boabele mari de strugure cu care urma să mă îndulcesc, cu toată povara treburilor zilnice plecată de pe umeri, cu o relaxare pe care probabil n-o s-o mai am curând, mi-am dat blugii jos. Fracțiune de secundă s-a auzit: zdrag, buf, poc, pleosc, și în mișcarea de întoarcere spre vasul de toaletă eram deja cu mâna până la cot în apă.

Continue reading N-am să știu niciodată ce gust ar fi avut strugurele în seara aia