La asta mă duce cu gândul vremea de afară.
Pe vremea când eram copil, ai mei făcuseră la comandă, pentru bucătăria noastră de la bloc, un pat de o persoană. Din ziua în care l-au adus acasă, patul acela a fost locul poveștilor spuse de tata și mama la gura flăcării de aragaz, singura sursă de căldură din apartamentul nostru în zilele în care caloriferele erau reci.
Se făcea cald acolo și serile lungi de iarnă deveneau astfel frumoase, deveneau amintiri.
Țin minte că deasupra patului era un raft pe care era pus radioul. Uneori ascultam cu toții teatrul radiofonic și era mai ceva ca într-o sală de teatru obișnuită, pentru că la teatrul radiofonic noi făceam costumele, noi semnam și parte din scenografie, ce mai, eram implicați. Și ni se părea frumos! Sau poate chiar era frumos! În orice caz, amintirile sunt de neprețuit.
Dimineața, de la 8 la 9 ascultam, stând ghemuită în patul acela, o emisiune matinală de muzică, ceva gen O melodie pentru fiecare, și eram așa de disperată de muzică că-mi notam într-o agendă titlurile melodiilor, cine le cânta și versurile. Mamă ce viteză aveam la scris. Stăteam în pat c-o pătură pe mine, cu genunchii ridicați și cu agenda și pixul în mână, scriam: Buna seara, iubite! Te aștept ca și când….
Patul din bucătărie a avut un loc aparte în copilăria mea. Peste noapte nimeni nu dormea în el. Doar uneori când venea la noi mamaie, se trântea seara în patul din bucătărie, ignorând invitația mamei de a dormi în sufragerie. Normal că prefera să doarmă acolo. Ea oricum se trezea prima dimineața și ne întindea repede pe pâine niște dulceață sau zacuscă, pregătindu-ne pentru masa de dimineață ceva, ce mai târziu am aflat că se cheamă sandvici.
E de la vreme, vă spun. M-am trezit gândindu-mă la copilărie, la bucătăria de la bloc. Și atunci mi-am adus aminte de el: patul din bucătărie. Cumva știam că nu-i normal să avem un pat în bucătărie. Nu mai văzusem la nimeni așa ceva, dar imediat ce l-am văzut instalat acolo mi-am dat seama că nu conteză dacă-i normal sau nu. Era o minune să ai un pătuț în bucătărie. Doamne, câte cărți n-am citit acolo!
E mult de atunci. Acum ai mei stau la țară și n-au un pat în bucătărie. Au în schimb sobe în toate camerele și bucătărie de vară. Și foișor. S-au schimbat vremurile…