Cine a inventat spălatul geamurilor a fost un geniu și un om fără minte în același timp. Adică, e minunat să ai geamurile curate, să nu fie nici picătură de apă sau de praf pe ele, să nu le vezi uneori de curate ce sunt, dar e inuman ca în mai puțin de două ore după curațarea lor să plouă, să plouă cu praf, să spele cineva curtea și stropii să sară pe geamurile tale proaspăt șterse, iar acestea să arate apoi ca și cum n-au fost spălate de ani, să te facă să simți că munca ta a fost în zadar și să nu le mai speli apoi vreo jumătate de an.
Dimineața când scriu la laptop am în stanga geamul mare din living și de multe ori privesc pe fereastră pentru inspirație. Bine, că văd prima dată geamul de la atelier și-mi amintesc că de cele mai multe ori e zi de lucru, e una, și că văd ambele geamuri cu picături mari de praf, jeg, ploaie, ce vreți voi, e alta.
Mă ridic de fiecare dată când se întâmplă asta și spăl geamurile? In your dreams, baby! Nop. Dar uneori, rar, o fac. Și mai șterg și alte câteva zeci de geamuri pe care casa noastră le are. Și când termin cu ultimul, și-s stoarsă de toată energia, îmi dau seama că mai e unul mic în bucătărie pentru care ar trebui să merg prin spatele casei ca să-l pot ștege, și n-o fac. Apoi mai e unul în baia de sus, care-i, ați ghicit, foarte sus, și pe care îl șterg de cele mai multe ori doar pe dinăuntru, fără niciun rezultat, pentru că praful mare e pe partea cealalată.
Într-un timp avea Sorin o chestie din aia de spălat geamurile pe care o folosesc copiii care-ți curăță parbrizul la stop, și era el responsabil cu spălatul geamurilor în casă. S-a întâmplat de două ori și gata. A zis că-i prea mult și că e în zadar.
Și mai sunt geamurile de la atelier, doar zece, pe care le ștergi degeaba pentru ca în fiecare zi nivelul de praf din țesături îți face efortul de a le curăța să pară desuet. Bine, nu vă imaginați că asta ne face să nu le mai spălăm deloc, nop. Ne apucă hărnicia o dată la două-trei luni și facem totul bec, sau geam, sau sticlă, și ne simțim foarte bine până la prima ploaie sau până la prima zi de lucru. Atât.
Voi cum o rezolvați pe asta cu geamurile, că noi nu avem rezolvare.
Eu zic ca stergatorul ala al lui Sorin, e mununat , dar inainte, sa mai folosesti si un burete cu o solutie de apa + o picatura de detergent de vase +1 picatura , doua de detergent universal (optional).Iei grosul. Racletezi si finisezi cu un spray de geamuri si niste hartie tissue, merge si cu prosop de hartie ( stii ce zic, da? ) chiar daca mai ploua si e praf, parca nu se mai lipeste asa repede de geamuri. Un sfat : nu sterge niciodata geamurile, cand bate soarele direct pe ele ! 🙂
Aaaa, apropo de asta cu soarele batând în ele: pai nu le-am șters eu de vreo două ori fix când bateau razele soarelui în ele? Păi nu mi-a venit mie să-mi smulg părul din cap și să-l fac cârpă de șters geamuri?
Multumesc pentru sfaturi!