Omul e cea mai nebună specie.Venerează un Dumnezeu invizibil, în timp ce distruge o Natură vizibilă. Fără să-și dea seama că Natura pe care o distruge e Dumnezeul ăla pe care îl venerează. Hubert Reeves
Am găsit citatul acesta undeva și l-am pus într-un draft. M-am gândit atunci că voi scrie un post legat de chestia asta. Un post despre câți dintre noi am înțeles că asta ne ține în viață, Natura de care ne batem joc în mod sistematic.
Apoi a venit ziua în care am găsit draftul și n-am mai știut ce să fac cu el. Apoi m-am gândit la mine, și la ce fac eu, la nivel super-micro, ca să protejez natura. Am găsit așa:
- nu arunc niciodată, dar niciodată, hârtii, ambalaje sau orice altceva pe jos. Le pun întotdeauna la coș și atunci când nu am unul, le strâng (dap, nu vreți să știți ce-i la mine-n geantă când ajung acasă) și într-un final ajung și ele la coș.
- nu rup flori, nu rup crengi (cu atât mai mult nu tai copaci), nu distrugnatura din jurul meu.
- merg destul de mult cu bicicleta, deși merg mult și cu mașina. Mi-ar plăcea să nu fie nevoie să fac asta, dar altfel nu putem să trăim (deocamdată), dar repet, merg mult cu bicicleta și îi îndemn și pe alții să facă asta.
- nu las apa să curgă cât timp mă spăl pe dinți și fac dușuri destul de scurte, cât să nu curgă toată Dunărea în baia mea.
- pun uleiul ars de la gătit într-o sticlă de plastic și apoi la gunoi. Nu-l torn niciodată la scurgere.
- televizorul eprogramat să se stingă singur la o anumită oră, așa că nu-l uit niciodată aprins.
- merg foarte des cu sacoșa mea textilă la cumpărături și-am văzut din ce în ce mai mută lume care face asta. E bine.
- avem flori și pomi fructiferi în curte, deși terenul pe care acestea se află nu depășește 2m pătrați.
E puțin, desigur, dar e un început să conștientizezi ce faci și să te comporți în consecință. Voi ce faceți în legătură cu asta? Poate mai sunt chestii pe care aș putea să le fac și nu le știu.