Vă spuneam aici că urmează șă-mi comand și alte cărți scrise de Anchee Min, pentru că voiam s-o cunosc mai bine pe autoare. Mă fascinează în primul rând autobiografiile oamenilor de succes. Felul în care își văd ei trecutul, nu cum ne apar nouă prin ziare sau la tv. Am renunțat pentru moment la Ultima Impărăteasă, am sărit și peste prima parte a poveștii vieții autoarei (Azaleea Roșie), dar sunt sigură că mi-ar fi plăcut foarte mult (nu-i timpul trecut nici acum s-o iau, dar când am vrut-o eu nu era în stoc)  și am trecut la partea a doua a vieții ei fără prea mari regrete.

Am citit Sămânța încolțită în câteva seri și mi-am reamintit cât de grea a fost viața în China pentru copiii generației mele. Comunismul pe care l-am trăit noi vesus comunismul trăit în China lui Mao a fost un fel de profiterol comparat cu paine udă cu zahăr (da, există prăjitura asta). Bine, în carte autoarea povestește primii ei ani în America, chinurile și mici le bucurii pe care le-a avut încercând să-și facă o viață într-o țară străină a cărei limbă i-a fost extrem de greu s-o învețe.

N-am să vă povestesc cartea, știți că n-o fac niciodată, am să vă spun doar că mi s-a părut cam dur felul în care se poartă Anchee cu fata ei, toate muncile grele, mult peste puterea copilului, la care o obligă să participe, asta după ce și ea în copilărie trăise coșmarul acesta… S-a dovedit, până la urmă, că n-a fost neapărat un lucru rău, dar cred că dacă avea puțină îndrumare ar fi reușit în viață mult mai devreme, părerea mea e că si-a concentrat prea multă energie, bani și timp pe cauze pierdute. În fine, cartea e o lecție, e foarte ușor de citit, povestea curge lin și e una din autobiografiile pe care le voi ține minte.

Continue reading Samanța încolțită