E o nebunie! Părinți, nepărinți și copii deopotrivă își dau cu părerea și emit teoreme despre cum ar trebui să creștem copiii sau cum ar trebi să ne fie părinții.
M-a luat de cap învălmășeala asta de păreri. Oameni. Suntem cu toții oameni. Suntem unici. Compatibili sau incompatibili cu ceilalți, mici sau mari, adulți sau copii, e DREPTUL fiecăruia dintre noi să procedăm cum vrem, să avem ce relații vrem, cum credem noi că e corect, atâta timp cât respectăm legile. Dacă o facem bine sau nu, ne-o va arăta timpul.
Cine sunteți voi să spuneți cum se cresc copiii? Când s-a inventat chestia asta, cum că-i o știință să fii părinte? Să vă spun ceva, de peste 2000 de ani părinții au tot crescut copii. Mai buni, mai răi, mai sănătoși, mai bolnăviori, mai bine pregatiți pentru viața sau mai puțin bine. Vorbesc de părintele care încearcă, așa cum știe el, să facă tot ce-i mai bine pentru copilul său. Daca-i iese sau nu, i-o va arăta viața.
Exact așa cum fiecare părinte e diferit, și fiecare copil e diferit. Credeți-mă am gemeni, crescuți în fix aceleași condiții, cu acceeași doză de iubire revărsată asupra fiecăruia, cu același cerc de prieteni până pe la 16 ani, și cu toate astea, s-au dezvoltat diferit. O decizie pe care o ia un părinte, are consecințe diferite asupra copiilor lui. Noi nu suntem la fel, ei nu sunt la fel.
N-aș fi niciodată de acord cu niciun fel de abuz asupra copiilor, deși probabil că am ridicat și eu vocea uneori. Poate m-am și contrat cu ele de multe ori, dar aproape întotdeauna copilele mele au înțeles de vorbă bună și de argumente. Și când n-au înțeles, le-am lăsat, relaxată, să-și învețe lecția.
Nu cred însă că asta îmi dă mie, o mamă, dreptul să îți spun ție că nu faci bine ce faci, că nu-ți crești opilul cum trebuie. Tu ești părinte, tu știi. Practic. Că teoretic știm toți cum se face.
Cu violențele dintre copii cum o rezolvăm? Că dacă-s frați, e relativ simplu, dar dacă nu-s?
Bine spus!
Multumesc!
Problema apare cand parintele nu-si da silinta sa faca ce-i mai bine pentru copil. Oare ar trebui sa stam pe margine cand un parinte foloseste propriul copil ca sac de box? Sau un sot care isi “disciplineaza” sotia? Traim intr-o socientate care impune reguli de convietuire, si-a creat legi si norme de buna purtare. Toti avem drepturi, inclusiv fetusii nenascuti. Toti ne dam cu parerea in legaturile cu regulile societatii si, in teorie, ar trebuie sa fie din ce in ce mai bune si mai adaptate pentru o armonie generala. E utopic, pentru ca suntem umani, gresim si carcotim de fiecare daca cand se poate, dar mai ales sunt extrem de putini cei care isi asuma resposibilitatea. Nu vrei sa ii spui vecinei cum sa-si creasca copii, dar poti s-o ajuti daca cere sfatul. Sau sa ajutii copii aia care sunt batuti zilnic de catre cel care ar trebui sa-i ocroteasca, educe si sa-i doreasca binele. Nu zic ca solutia este sistemul de stat – mi se pare din contra, ultima varianta acceptabila: este un sistem impersonal, dur si rigid. Dar n’ar strica niste cursuri de parinti. Daca dai un examen sa conduci o masina, poate ar trebui sa iei un certificat si pentru cresterea unui copil. Macar sa faci un test de aptitudini. Pentru ca nu, instinctul nu este suficient, iar abuzul este in natura umana. Faci pentru ca poti. Daca n-am avea legi probabil ne-am da cu toporul unul in capul altuia, in continuare. Eu am mancat bataie si mi-am jurat ca nu-mi voi lovi copii niciodata. N-as fi vrut sa ajung intr-un sistem de stat, dar mi-ar fi placut sa-l sperie ceva sau cineva pe taica-miu suficient de mult cat sa se gandeasca macar de 2 ori inainte sa pleazneasca.
Sunt ok cursurile de parenting, dar pentru cei care vor sa mearga la ele. Si da, pentru cei care au incalcat regulile impuse de societate sa fie obligatorii. Sunt de acord. Dar de aici si pana la a da test de aptitudini pentru a deveni parinte… Cine suntem noi sa stabilim daca cineva are sau nu dreptul de a deveni parinte? Unde ne e umanitatea daca noi credem ca unii dintre noi n-ar trebui sa fie parinti? De unde stim noi ca ei nu vor naste fix oamenii care peste ani vor inventa lucruri, vor educa oameni mai bine deact o facem azi… De unde stim?
Ok, ai abuzat de copil (nu numai fizic, ca nu numai acolo e problema), ai abuzat de nevasta sau ea de tine (la fel, nu numai fizic), atunci exista legi și legile alea (bune, rele) ar trebui respectate.
Si da, pe vecina o ajut, pe copilul ei cu atat mai mult, dar în masura în care ea sau el are încredere în judecata mea. Nu au obligatia sa ma asculte pe mine. Si cum sa-mi asum eu raspunderea pe viata lor? Pe familia lor? Nu zic ca nu chem autoritatile daca-si bate copilul sau daca o incaseaza de la barbat. Probabil ca din instinct l-as si inhata pe ala de gat daca as fi acolo, dar problemele lor nu se rezolva daca ma bag eu.
Iar asta cu parintii care trebuie speriati, sa stii ca le sunt comunicate chestiile astea. Inca de acum 14 ani copilul Sonia a venit intr-o zi de la gradinita si i-a spus bunicului: tataie, daca ma bati vreodata sa stii ca sun la Protectia Copilului! Tataie a fost un om super calm si super cerebral, care era in stare sa le aduca luna de pe cer nepoatelor lui. De ce i-o fi spus asta tocmai lui, n-a înțeles nimeni niciodata, dar copiii, odata intrati in gradinita, isi stiu azi drepturile. Poate daca ni le-am fi stiut si noi in copilarie, altfel statea treaba cu bataile administrate copiilor de catre parinti. Poate!
Nu m-am gandit la a interzice cuiva sa devina parinte, ci la o modalitatea de a identifica o problema. In general, oamenii nu sunt rai ca vor ci mai de graba pentru ca atat ii duce capul. Poti fi mai bun sau mai prost ca parinte in functie de cat si ceea citesti, da, familia joaca un rol important, dar daca esti cel mai educat din familia ta, atunci ai o problema. Te poti baza pe prietene, medicul de familie, internet, dar pana la urma decizia e a ta. Daca esti coleric din fire poate nu strica sa inveti ceva tehnici de calmare. Nu numai pentru binele copilului tau, dar poate si pentru slujba, cariera, sau chiar sanatatea proprie.
Da, da, da, sunt de acord 100% cu tot ce spui acum. Am interpretat asa chestia cu parintenia pentru ca ai comparat-o cu permisul de conducere fara de care n-ai voie sa conduci masina.
De ceva ani sunt implicata in cazuri umanitare si… ce vazui m-a oripilat: copii la 14 ani care nu mai sunt lasati la scoala, copii desculti dar parintii au bani de bautura si tigari etc., copii facuti pt alocatie, incat … am simtit ca urmatorii bani donati lor vor fi pt un sterilet. Da, unii fac copii din motive hormonale (animalice), altii pt bani, altii din nevoia controlului – nu judec nevoia ci mi-e mila de copii.
Continui sa ajut familii in nevoie, dar ajutorul e pt copii ce merita o viata mai buna.
Ca o experienta trista – fetita mea a fost batuta zilnic, stransa de gat, lovita de un baiat. Am discutat cred ca de 5-10 ori cu mama baiatului: ca fiica mea e de vina!!! Da, baiatul era lovit zilnic de mama, in numele iubirii iar el lovea pe fiica mea in numele aceleasi iubiri. S-a rezolvat subit cand i-am zis mamei ca e abuz si mai departe caut legea – nu mi-am dat seama cat de grav este ….
Ma gandesc ca viata nu e corecta: am prietene ce nu reusesc sa ramana insarcinate (probleme medicale vechi, varsta …) = dar ridic din umeri si merg mai departe.
Da, da, viata nu e corecta si mai devreme sau mai tarziu o vor afla si copiii nostri.
Imi pare rau pentru fetita ta!