Noi nu-i putem spune brad de Crăciun pentru că noi îl facem pe 1 Decembrie în fiecare an. Mai puțin anul acesta, când l-am facut pe 5.
Avem, desigur, un întreg ritual în aranjarea lui. Încep eu dis de dimineață cu alegerea locului în care va sta bradul anul acesta. Găsesc singură argumente pro și contra potențialului loc și tot singură decid care va fi pozitia finală. Apoi mă apuc și mut lucruri. Duc o boxă mai în stânga, mut un ghiveci, curăț, aspir, împing canapeaua, apoi iar aspir. După care mă așez epuizată pe un scaun și mă lamentez că eu sunt singura din familie care vrea să facă bradul.
Urmează două ore de pauză, în care fiecare membru al familiei își vede de viața lui. Trece prânzul și undeva în jur de trei după -amiază, complet pe neașteptate intră sorin în casă cu bradul, care-i unul de plastic pe care-l împrospătăm an de an cu o coroniță de brad natural. Anul ăsta încă nu avem coroniță.
Începem asamblarea bradului și aranjarea crenguțelor. De data asta le-a așezat Sorin ac cu ac, singur. Mi-a spus în treacăt că așa cum fac eu nu-i bine, cică aranjametul meu arată a buruiană, nu a brad. În fine, nu m-am supărat. În 3 ore cutia adusă din pod s-a transformat în brad. Urmează apoi o jumătate de oră de pauză, timp în care fetele caută playlisturi cu colinde și eu mă duc să caut globulețele și beteala. Tati se odihnește. Te cred și eu.
După o vreme revin în casă și îi anunț pe toți că globulețele au dispărut, nu le mai găsesc. În mintea mea deja mă vedeam în magazin cumpărând beculețe, beteală și globulete noi. S-a ridicat Sorin, a urcat în pod și s-a întors cu pungile de ornamente.
Gata, începem aranjarea. Ce culoare îl facem anul ăsta? Cum a fost anul trecut? Ok, punem tot ce avem în el și vedem cum iese. Totuși, trebuie să facem și ceva diferit. Ce? Punem beteala atârnată. Mamă, ce tare! Vine copilul Sonia și zice: Oribil! Nu-i nimic, le lăsăm așa, Sonia e doar supărată că n-a avut ea ideea asta.
Încet, încet, noi și mama lui Fuego împodobim bradul. Gata, așa a ieșit anul ăsta, anul viitor vom vedea. Acum să vedem ce cadouri se strâng sub el sau dacă rezistă până la Crăciun, mai ales că Maia i-a pus gând rău.
Foarte frumos arata! noi o sa il facem pe 18 cand ajungem in tara, va fi tot un brad de plastic, si va fi mic anul asta, pt ca puica de un an sigur va vrea sa il care prin casa. Nu mai stiu cand il faceam cand eram copil, dar stiu sigur ca vroiam sa il tinem cat mai mult si il desfaceam dupa sf. Ion.
Ce frumos trebuie sa fie sa petreceti primele sarbatori cu ea!
Si noi il tinem tot asa, fix pana de sf. Ion.
Cu Maia o să cam aveți de furcă și dacă nu e bine ancorat vă treziți cu ea în vârful bradului pe post de stea…
Deja din prima zi suna bradul ca o sanie cu zurgalai cand Maia s-a urcat cam pana la jumatatea lui. Dar nu cred ca i-a placut ca de atunci nu s-a mai urcat in el. Il priveste doar, fascinata.