fără toane

Nu știu unde am citit că zilele astea au fost zilele bicicliștilor, sau ceva în genul ăsta, și cum evenimentul nu putea trece neobservat, am hotărât că e vremea să-mi iau bicicletă nouă. Nouă pentru mine, că ea va fi SH.

Ca să fac rost de bani, am pus la vânzare pe prietenul meu olx două din bicicletele care vara asta ne-au ornat curtea, și de duminică dimineața până marți seara s-au dat amândouă. Între timp mi-am ales și eu o bicicletă tot de pe olx, vineri ar trebui să intru în posesia ei, așa că, pot spune sus și tare că am bicicletă nouă. Adică n-am. Adică voi avea, dar nu va fi nouă. În fine, ați înțeles.

După ce îmi vine bicicleta nouă, mai vând o bicicletă. Cum, nu v-am spus că aveam 4 biciclete frumos așezate în curte, cu care nu mergea nimeni? Adică, mergeam eu din când în când cu una din ele, dar practic restul erau nefolosite. De doi ani. Le umfla Sorin roțile din când în când și în rest nimic.

Bun, acum vor rămâne doar două, deci am mărit curtea considerabil. Dar altceva voiam să zic. La asta nouă care-mi vine poimâine, îmi trebuie coș. Coș de bicicletă. Dar nu orice coș. Vreau unul de răchită. Frumos. Încăpător. Știți undeva mai ieftin? Adică să nu mă coste cât bicicleta?

Eu folosesc bicla pentru a merge la pâine și la piață dimineața, la Mega seara și uneori la Cora. Atât. Aș merge cu ea mult mai mult, dar n-am unde. Și nici cu cine.

Aaaa, am uitat că n-am mai vorbit cu voi demult. Dacă mă duc la sală, o să merg cu bicicleta și acolo. Mă apuc de sport că nu mai ține. Am pus un ”dacă” acolo doar ca să am o scăpare în caz că îmi piere entuziasmul, dar mă duc. M-am hotărt brusc atunci când m-a întrebat mama soacră într-o zi de ce mi-am băgat un măr în sân. Nu-mi băgasem. Era burta. Voi nu v-ați duce în locul meu?

Așa, ce ziceam? De bicicletă. Abia o aștept. O să v-o arăt. Acum am vrut doar să mă dau mare că am vândut două biciclete în două zile. 🙂