Costel este vecinul pe care-l avem cu toții, doar că al meu e mai cu moț. Se îmbracă bine, e respectuos, merge zilnic la muncă (e stivuitorist), câștigă decent doar că, din când în când, vine și se împrumută de bani la soțul meu. Nu mulți. Ba 30 lei, ba 50, cel mai mult a cerut 200 lei cu o singură excepție, vă povestesc… Deși Costel și-a făcut un obicei din a împrumuta bani de la noi, îi aduce întotdeauna înapoi în ziua de salariu și plusează mereu cu o cutie de bomboane sau o bere, două. Mi-e tare drag de el pentru treaba asta.
S-a întâmplat însă ca în decembrie anul trecut să aibă din nou nevoie de bani. Mai mulți. Vreo 800 lei. Era mama lui internată la spital și avea nevoie de bani pentru operație. Împrejurările au făcut ca și noi să nu stăm tocmai pe roze în perioada aia și să nu-l putem ajuta. Mi-a părut tare rău, era o perioadă extrem de aglomerată și pentru noi cu atelierul la sfârșit de an, încât probabil nici n-am tratat cu toată atenția nevoia lui din momentul acela.
A făcut greu rost de bani atunci, nu știu detalii, cert este că azi aș fi putut să-i fiu de folos mult mai mult, recomandându-i un credit rapid de la Ferratum, care să-i rezolve problema civilizat. Nu aflasem atunci de existent lor, dar azi îi știu și sincer vă spun, uneori te pot salva dintr-o situatie extreme de neplăcută.
Era un weekend ( pe atunci îi spuneam sfârșit de săptămână) călduros de început de noiembrie. Eram în forfotă mare, urma să merg la o ziua unei prietene foarte bune, dar înainte de asta voiam să-mi termin temele. Nu trebuia, voiam să le termin, ceea ce am și făcut. Ok, s-a dovedit a doua zi la școală că m-am cam grăbit, dar nu despre asta vorbim acum.
Nu râdeți!
Și cum orice început de an școlar se lasă cu o listă lungă de manuale (de care noi scăpăm pentru că la Waldorf nu se învață după manuale), de cărți și caiete auxiliare, ne-am aruncat un ochi (mai exact 6) pe lista