Nu, nu ziua în care ne întoarcem la serviciu, ci ziua aceea de stat acasă, după ce ne-am petrecut concediul pe cine știe unde, ziua care ne desparte de revederea cu sefii, cu biroul…
De fiecare dată când mi-am planificat concediul, am făcut în așa fel încât la întoarcerea acasă dintr-o călătorie, să-mi rămână libere măcar 2 zile înainte de reînceperea activității. Mi se par zilele necesare pentru sedimentarea amintirilor, pentru rememorarea lor, pentru întâlnirile cu prietenii apropiați carora să le povestești cum a fost, pentru spălatul rufelor și nu în ultimul rând pentru pregătirea psihică și înțelegerea faptului că tocmai se termină concediul.
Să-ți pui fotografiile în ordine, să-ți admiri bronzul, să mergi la cumpărături, să lenevești în casă, să vezi filme bune și să ți se facă dor de serviciu. Asta-i ritualul pe care noi îl respectăm, și ne iese de fiecare dată. Oricât de dor ne e de concediu, atunci când ne întoarcem la job suntem pregătiți 100% și sunt sigură că la asta contribuie și zilele acelea de stat acasă înainte de a o lua de la capăt.
da de accord cu tine, asa simteam si eu sa fac mereu, macar o zi intre concediu si revenirea la munca. si anul acesta va fi la fel, ne desparte un weekend de job. bine mai mult, pt ca o avem pe puica mica si am vrea sa tot lungim concediul sa stam cu ea mai mult 🙂
Eu,mai nou, insist sa am macar o zi de vacanta si inainte de a pleca propriu-zis in concediu. 😀
Sa va buzurati de puica mica!
Ah, abia astept concediul.
Si noi!
Cam asa am facut si eu. Concediul meu s-a terminat saptamana trecuta, mi-am rezervat vreo 3 zile libere in care mi-a adunat gandurile de dupa vacanta si acum am inceput lucrul. N-avem decat sa asteptam pana la urmatorul.
Si noi ne-am intors si deja ne gandim sa-l programam pe urmatorul. 🙂