Mai întâi o poveste:
Între mine și fratele meu este o diferență de un an și nouă luni. Când Laur avea 2 ani, nimeni nu înțelegea nimic din ce vorbea el. La 3 ani la fel. Eram singura care-l înțelegea și le traducea părinților spusele lui neinteligibile, și întrucât aveam și eu pe vremea aia până în 5 ani, nu sunt sigură că nu le spuneam celor mari doar ce-mi convenea mie. De la 4 ani fratele meu a început să rostească cuvintele din ce în ce mai clar și când a fost de vârsta școlară nu exista nicio diferență între el și restul colegilor săi, în ceea ce privește exprimarea.
Acum altă poveste:
Citeam ieri pe facebook cum o mămică din grupul părinților de gemeni/tripleti… ( dap, există un astfel de grup și e foarte fain cum se susține comunitatea de mămici de acolo) a fost cu fetițele ei la medic la un control de rutina, și pentru că cele mici nu vorbesc la vârsta de 1 an și 8 luni decât foarte puține cuvinte (pa, mama, tata, apa, papa… știți voi) au fost diagnosticate cu retard de vorbire. La 1 an și opt luni. Mai ales una din ele, care nici nu-i răspunde promt mamei când o striga pe nume.
Bineînțeles că odată ce marea de mămici din grup și-au spus experiențele în privința perioadei în care copiii lor au început să vorbească (unii mai devreme, majoritatea mai târziu), mama cu pricina s-a mai liniștit și a înțeles că mai trebuie lăsat un pic timpul să curgă, perioadă în care și-a luat angajamentul de a vorbi cu fetele foarte mult, cu povesti citite seara la culcare și cu multă răbdare, iar dacă fetițele ajung înspre trei ani și vocabularul lor rămâne la fel de sărac, abia atunci ar trebui să-și facă griji.
Voi ce spuneti? Ce experiente aveți din punctul ăsta de vedere? Ai vorbit tarziu, devreme, are asta importanță în felul in care v-ați dezvoltat mai tarziu (voi sau copiii vostri)? Eu știu că pe vremuri venea la gradinita un logoped si lucra cu copiii care nu-l puteau spune pe r, dar de aici si pana la retard… Eu sunt o mama așa de perfectă, încât nici nu-mi aduc aminte când au început fetele să vorbească. Dar țin minte că nu mi-am făcut nicio grijă în privința asta. Eu cred că până pe la trei ani fiecare copil are un ritm propriu de maturizare, și nu trebuie să ne grăbim cu diagnostice.
In acelasi timp cu mine (diferenta de zile/saptamani) au mai nascut inca 4 fete din blocul unde locuiam. Una singura avea fetita, toate celelalte baieti. Cand copiii aveau 1 an si 3/4 luni, fetita stia sa spuna rugaciuni si Catelus cu parul cret, in vreme ce baietii (inclusiv al meu) abia reuseau sa spuna mama, tata, papa, caca, apa… Dar tin minte ca Ionut la 1 an si trei luni ii arata soacrei mele unde are nasul, ochii, gurita, burtica… Sigur, noi intrebam “unde ai ochisorii?”, iar el arata cu degetul.
Avem si noi o finuta de un an si opt luni si tot asa, are un vocabular de vreo 20 de cuvinte, dar stie sa arate si sa imite tot felul de animale si toate partile corpului. Iti dai seama ca nimeni n-a diagnosticat-o cu ceva, doar pentru ca nu vorbeste cursiv la varsta asta.
eu am trei copii. primii doi au vorbit sa zicem mai bine pe la virsta de 2 ani. ei bine, cu a treia fetita lucrurile stau diferit desi multa lume spune ca daca mai are doi frati ar trebui sa vorbeasca repede. nu e asa, are 2 ani si 8 luni, vorbeste in felul ei adica pronunta bine doar terminatiile cuvintelor, face propozitii simple, dar simple, de doua cuvinte. in rest e isteata:deseneaza de ex cap cu ochi, nas si toate cele, coloreaza in contur f bine, stie si intelege tot, se imbraca dezbraca singura, ce mai, e bine. partea cu vorbitul ma ingrijoreaza si pe mine putin, nu am fost inca la doctor, intentionez, desi sint destul de optimista in ceea ce o priveste!
Doina, eu tin minte ca in clasa intai venea la noi la clasa un logoped care lucra cu elevii care nu puteau vorbi foarte clar pentru a le imbunatati dictia. Acum cred ca sunt si la gradinite astfel de cadre. Sunt convinsa ca va fi bine fetita.
si eu in sinea mea stiu ca va fi bine, totusi citeodata ma mai apuca ingrijorarea. ce ma linisteste e ca e isteata adica face multe altele la virsta ei. multumesc de incurajari!
Nepotica noastra a fost “mutulica” pana pe la 3 ani, cand a inceput gradinita. Intelegea tot ce i se spunea, dar nu voia sa vorbeasca neam!
Dupa 3 ani a inceput sa vorbeasca de n-o mai opresti!!! :))
Pana la urma diagnosticul “retard de vorbire” nu cred ca e asa de grav (doar ca suna urat). Inseamana “intarziere a vorbirii”, nu intarziere a dezvoltarii mintale. Copiii evolueaza diferit, frate-miu nu putea sa spuna litera “r” si era delicios, eu n-am avut problema asta 🙂 In schimb, cand am inceput sa citesc confundam litera b cu d si el ma putea mereu sa spun “lidrarie” in loc de “librarie”. 🙂
Retard de vorbire suna urat si pentru mine care-s nu-s pusa in situatia asta, apai pentru un parinte de copil diagnosticat asa. Alta era sa-i spuna, “cucoana, copiii sunt un pic in urma cu vorbitul, le trebuie mult exercitiu, bla, bla, bla”.
Dar cand ii de un diagnostic de sindrom de ADHD la varsta de 7 luni ce sa mai zicem?
Sora mea nu prea a vb pana dupa 3 ani. Stia sa arate cu degetul ce vroia, era delicioasa: la lapte spunea “tu-tu”, la unt arata cu degetul pe limba ca aluneca. Si dupa ce si-a dat drumul, cine a mai putut sa o opreasca?! :))) mama vb mult cu noi, ne povestea o gramada si cred ca si asta ajuta. sunt copii si copii, observ ca atat de diferiti pot fi 🙂
Eu la 2 ani si un pic mi-am dat drumul la melita si asa am ramas pana in ziua de azi, moara stricata. La 3 ani vorbeam de ziceai ca am 7, nu 5.
In schimb vara-mea intrase in clasa 1 si nu putuse sa zica inca “r”ul cu niciun chip, basca 60% din ce vorbea era intraductibil.
Pana la 8-9 ani insa, cam toti copiii vorbesc la fel.
O prietena de-a mea a inceput sa vorbeasca de abia la 4 ani.
Sunt cazuri si cazuri.