Mai întâi o poveste:
Între mine și fratele meu este o diferență de un an și nouă luni. Când Laur avea 2 ani, nimeni nu înțelegea nimic din ce vorbea el. La 3 ani la fel. Eram singura care-l înțelegea și le traducea părinților spusele lui neinteligibile, și întrucât aveam și eu pe vremea aia până în 5 ani, nu sunt sigură că nu le spuneam celor mari doar ce-mi convenea mie. De la 4 ani fratele meu a început să rostească cuvintele din ce în ce mai clar și când a fost de vârsta școlară nu exista nicio diferență între el și restul colegilor săi, în ceea ce privește exprimarea.
Acum altă poveste:
Citeam ieri pe facebook cum o mămică din grupul părinților de gemeni/tripleti… ( dap, există un astfel de grup și e foarte fain cum se susține comunitatea de mămici de acolo) a fost cu fetițele ei la medic la un control de rutina, și pentru că cele mici nu vorbesc la vârsta de 1 an și 8 luni decât foarte puține cuvinte (pa, mama, tata, apa, papa… știți voi) au fost diagnosticate cu retard de vorbire. La 1 an și opt luni. Mai ales una din ele, care nici nu-i răspunde promt mamei când o striga pe nume.