Ieri am avut o discuție cu niște blogărițe, după care mi-am amintit că eu nu mai sunt chiar una dintre ele dacă scriu aici o dată pe lună. Așa că m-am gândit să scriu. Mai mult decât atât, m-am gândit să vă cer părerea într-o chestiune legată de copiii noștri. Voi cum ați proceda în astfel de cazuri?
- Copilul vostru, o fetiță de 14 ani, este agresată verbal aproape zilnic de un coleg ce pare în ochii celorlalți, și mai ales al profesorilor, copilul model. Fetița nu se plânge zilnic de asta, a înțeles că asta-i viața, nu poate fi înconjurată numai de prieteni, dar îți spune din când în când că nu prea mai poate să-i înghită insultele, care între timp s-au transformat în amenințări. Ce faci?
- Copilul vostru, o fetiță de 12 ani, participă împreună cu un grup de colegi la un proiect pentru școală, proiect ce implică cumpărarea de chestii, transformarea lor în mărțișoare, și apoi vinderea acestora, astfel încât copiii să obțină profit. Fetița se implică trup și suflet în proiectul acesta, te pune să-i cumperi tot felul de materii prime, se întâlnește cu echipa ei și meșterește mărțișoarele, se ocupă și să vândă din ele, își pune la bătaie toate cunoștințele, se bucură când vede că se strâng bănuți din munca lor, până într-o zi în care o altă fetiță din grup hotărăște că fetița ta trebuie dată afară din grup. Îi spune asta răspicat în față și îi cere să plece. Te trezești cu copilul acasă plângând. Ce faci?
- Copilul vostru, tot o fetiță, de 13 ani de data asta, merge la școală și poartă la ora de sport, doar la ora de sport, niște pantaloni de trening cu turul ușor lăsat. Nu șalvari, nu pantaloni cu turul până aproape de genunchi, ci ușor lăsat, cam cum erau izmenele bunicului meu. Ok, voi nu aveți de unde să știți cum erau izmenele bunicului. În fine… Profesorul de sport nu are nicio problemă cu asta, directorul școlii, cu care copil s-a întâlnit și a schimbat câteva cuvinte înainte de oră, nu are nicio problemă cu asta, numai doamna dirigintă decide că pantalonii nu-s ok și îi face fetei o poză pe care o afișează în școală la panoul rușinii. WTF, nu știam că școlile au un panou al rușinii! Revenind, ce faci?
Mi-ar plăcea tare mult să vă aflu părerile, eu știu cum au procedat părinții respectivilor copii și vă voi spune și vouă, dar nu vreau să vă influențez deocamdată. Și da, sunt trei cazuri reale și recente.
Later edit:
1. În cazul adolescentei care primea amenințări de la colegul ei lucrurile s-au rezolvat printr-o discuție a doamnei diriginte cu cei doi față în față. Băiatul a recunoscut că a fost deplasat și a promis că nu mai face. N-a mai făcut. Cei doi copii încă nu sunt cei mai buni prieteni. 😀
2. În cazul fetiței de 12 ani, după ce mamele lor s-au făcut albie de porci la telefon și s-au acuzat una pe alta că nu știu să-și crească copiii, fetițele s-au împăcat de la sine, eroina noastră a fost reprimită în grup, și mărțișoarele s-au vândut ca pâinea caldă. Bine, și profitul lor a fost maxim.
3. În cazul cu panoul rușinii…mama fetei a mers la scoală, a rupt poza de la panou, a mers cu ea la director și directorul i-a dat dreptate numai că susține că nu are ce-i face dirigintei. Mama fetiței a fost și la dirigintă, numai că aceasta din urmă nu s-a lăsat, a zis că dacă iar vine cu pantalonii ăia iar îi face poză și o pune la panou. Asta ca să nu-i scadă nota la purtare. A doua zi după povestea asta, profa a găsit o poză de-a ei la panou, una în care amenința un copil că nu știu ce naiba făcuse rău prin scoală. N-a râs. A rupt poza și n-a spus nimic. Fata din povestea noastră a luat hotărârea să nu mai poarte pantalonii aceia la școală.
simplu Nina, mut scoala ! Sunt o mama hotarata sa-si apere copiii si masurile sunt drastice dupa ce ma asigur ca nu-i fac mai mult rau copilului. Cam toti parintii am trecut prin asta cred, masurile sunt dure pentru cei care fac rau copilului, mai ales pentru profesorii care nu-si fac treaba si-i terorizeaza/ traumatizeaza ,care nu au pregatire psihopedagogica sau nu le pasa de copiii pe care ar trebui sa–i ocroteasca si indrume.Am schimbat firma de paza de la scoala unde au invatat copiii mei, am schimbat invatatoarea,am avut discutii serioase cu directoarea scolii/ liceului si s-au rezolvat problemele. Am discutat cu parintii copiilor care au incercat sa arate ca sunt ‘sefi de bande ‘ si pana la urma copiii au ramas prieteni. Este o viziune pe care unii parinti o imprima copiilor lor: esti cel mai tare, nimeni nu te bate pe tine, ia arata-mi tu mie cat esti de grozav…si alte minuni, atunci copilul incearca sa-i arate parintelui (si nu mereu tatal este de vina ) ca poate rupe capete ca asa a fost invatat.Suna ca dracu’ , dar comunicarea la toate nivelurile face minuni, greu dar se poate! Plangi si tu si copilul pana gasesti o cale de rezolvare dar se poate. Cateodata e nevoie si de terapie pentru copilul abuzat , vina este a adultilor responsabili care nu vor sa inteleaga efectele tratamentelor la care sunt supusi puii astia de om. hai ca mi-am amintit de multe episoade urate , ufff .
N-am vrut sa-ti faci rau amintindu-ti episoade urate, dar de la cine sa auzim solutii, daca nu de la cei care au trecut prin ele?
Multumesc pentru comentariu, fata draga!
Sunt intru totul de acord cu Viatanomada. La scara mai mica sau mai mare cu totii am trecut prin ceva asemanator…dar pe buna dreptate ” Comunicarea face minuni!
Solutii:
1.Discutii ( cu dovezi) atat cu “elevul model” cat si cu profesorii, directorul , etc ( ierarhic)…chiar pana la o plangere la politie.
2.Discutii cu toti copiii din grup, atat cu fiecare in part,e cat si cu toti de fata…cu argumentari( lectia de fapt este de a invata sa coopereze, lucrul in echipa). Se va supune la vot, daca copilul va ramane in grup sau nu, nu este doar decizia fetitei…
3.Sesizare la Director, Inspectoratul Scolar si Protectia Copilului…chiar as chema o televiziune, doua, trei…Stigmatizarea copiilor nu are ce cauta in scoli !!!
N. B.! Iar toate aceste solutii si rezolvari , tu, ca parinte le vei face in lumina urmatoarelor aspecte priviind : RESPECTUL, APRECIEREA, ACCEPTAREA, INCREDEREA si IUBIREA de SINE a copilului.
Luati atitudine !
3. Rup fotografia de la panoul rusinii, nu intainte de a face fotografii cu acesta. Fac reclamatie scrisa cu nr de inregistrare la ministerul invatamantului. Reclamatia o depun si la cabinetul directorului. Dupa toate acestea, o informez pe diriginta ca daca indrazneste sa mai aiba atitudine necorespunzatoare la adresa copilului meu, ii fac plangere la politie pt agresiune. Intr-un final mut copilul din scoala, cel mai probabil.
2. Iau copilul de mana si impreuna ne prezentam la scoala, aflu detalii legate de intamplare, chem diriginta, chem parintii copilei sa lamurim situatia. Altfel, sa-mi dea toti banii inapoi si fac plangere cu nr de inregistrrare la cabinetul directorului in care mentionez ca ii este refuzat dreptul copilului la activitatile scolare care sunt obligatorii.
1.O pun sa il inregistreze daca poate, sa avem probe. As discuta cu toti cei implicati, diriginta, parintii copilului si acesta. Le explic ca daca nu inceteaza, le fac reclamatie la politie. Simplu si la obiect.
Nu ma intereseaza copii altora daca acestia prin comportamentul lor pun in pericol sanatatea psihica sau fizica a copiilor mei.
Incerc sa imi pastrez calmul si discut cu parintii, profesorii, directorul, merg la inspectorat, fac orice pentru a-mi proteja copilul, macar pe viitor, de asemenea neplaceri, adica fix ce am facut ori de cate ori cineva a fost nedrept cu copilul. Tare mult am tras si eu cu diriginta baiatului meu, cand era in scoala generala, insa am reusit sa ii dovedesc directorului ca aveam dreptate si el a avut grija sa ii ofere doamnei un avertisment care a potolit-o, cel putin aparent.
Eu asi schimba tara, nu scoala. E greu sa schimbi conceptia oamenilor din Romania. Ce fel de pedagog e diriginta aia? aia e buna de “catza” la scara blocului dar nu de diriginta.
Eu am avut problema din primul caz, copilul meu acum vreo cativa ani a venit acasa si mi-a zis de un baietel care ii spunea tot felul de chestii din astea urate, se intampla de mai mult timp dar nu mi-a zis decat la un moment dat cand nu a mai suportat.
Imediat am trimis scrisoare la scoala. Profesoara s-a dus cu scrisoarea la directorul scolii si asta a chemat copilul la cancelarie si parintii lui la scoala. Aici se da foarte mare importanta si se considera foarte grav cand un copil este “bullie”si asa ar trebuie sa fie si acolo dar cand in cazul doi diriginta este chiar una, pai ce sa mai zic?
Vreau sa iti spun ca din ziua aia copilul ala nu s-a mai purtat asa cu nimeni si pana au terminat clasa a opta el si fiul meu au fost buni prieteni.