I. Alaltăieri la plecarea la școală:
– Mami, vii să ne iei diseară de la școală?
– Nu, nu pot veni.
– Mami, trebuie să vii să ne iei că-i întuneric când ieșim și mai e și frig.
– Îmbrăcați-vă bine și veniți pe jos (adică cu tramvaiul), sunteți destul de mari să faceți asta.
Seara Sorin îmi aruncă în treacăt:
– Vezi că mă duc să iau fetele de la școală. M-au sunat că au ieșit.
II.
Ieri când să plece la dansuri.
– Mami, vii să ne iei de la dansuri când terminăm?
-Nu, nu cred că ajung, trebuie să mă duc cu tati în vreo două locuri.
-Hmmm, poate totuși ajungi.
Mă duc cu Sorin pe unde aveam treabă, apoi când să plecăm spre casă îi sună telefonul și-l aud spunând:
– Ok, ai că venim să luăm, stați acolo.
III. Azi dimineață.
– Mami, azi după dansuri mergem și noi la Promenada, că dansează colegii noștri mai avansați.
– Nu mergem, mami, că azi vreau să dorm la prânz.
– Hai măi mami, tu de la școală nu ne iei, de la dansuri nu ne iei, acum nici la Promenada nu ne duci?
Îmi adun toate resursele de energie și spun:
– Ba da, mami, azi vă duc, cum să nu vă duc!
Voi ziceți că avea rost să mă mai împotrivesc? Oricum l-ar fi rugat pe tati și tot acolo am fi ajuns.