N-am nicio explicație pentru faptul că n-am chef de scris. Citesc, muncesc, alerg, merg la spectacole, îmi fac griji pentru ziua de mâine a mea și-a alora, cochetez cu gândul de a merge la vot, dar nu-mi vine  să scriu. Bineînțeles că va veni o zi în care îmi va părea rău, și doar asta mă face ca acum să intru aici, să-mi mai amintesc parolele și să încerc să leg cuvinte.

Am observat că în perioadele cu stres mare nu pot scrie. Practic îmi blochez orice pornire de a scrie până după ce trece sau dispare sursa stresului. După asta parcă îmi reapare dorința de umple valiza asta cu amintiri. Numai că în ultimul timp stresul ăsta nu se mai dă dus și starea mea nu-i chiar una dintre cele mai bune. Cu toate astea lucruri se întâmplă și nu vreau să le las nemenționate pentru că-s ale mele și le vreau adunate aici.

Am povestit duminică pe facebook cum mi-am pierdut geanta la Dedeman. Așa senzație de neputință (adevărul este că mai proastă de atât nu pot fi) n-am mai simțit de multă vreme, adică să fiu convinsă că ceva rău s-a întâmplat exclusiv din vina mea. Noroc cu oamenii cinstiți care vin la cumpărături în Dedeman. Asta-i postarea de pe FB, nu are rost să vă spun acum cu alte cuvinte cum a fost: Continue reading Sunt aici