Îmi place să cred că știu să citesc oamenii de la prima întâlnire. De foarte puține ori prima impresie mi-a fost demontată de întâlnirile ulterioare, așa că experiența mi-a întărit convingerea că mă pricep cât de cât la oameni. Numai că…
Săptămâna trecută eram într-un supermarket la raionul fructe (ok, aici urmează ca voi să-mi spuneți că mai ales la vremea asta fructele se cumpără de la piață, aveți dreptate, mea culpa) și-mi îndesam în pungă multe pere. Lângă mine, la mere, un bărbat în vârstă de circa 55 de ani alegea niște mere sănătoase. Omul arăta extrem de muncit, adus de spate, nebarbierit, trist ca și cum ar căra mari poveri pe umeri, cu multe responsabilități și părea oarecum sictirit de viață. În spatele său, un tânăr de vreo 16 ani, îi povestea entuziasmat bărbatului cum a fost la școală în ziua respectivă. Aici am uitat pentru câteva clipe de cumpărăturile mele și-am fost atentă la ei.
Măi tată, am dat azi test la franceză și nu toți au făcut liniște în timpul lucrării. Auzi și tu, C. și V. nu se uitau deloc în foaia lor și încercau cu orice preț să copieze. Le-a atras și doamna atenția și tot n-au încetat.