După două săptămâni grele, foarte grele, poate cele mai grele din viaţa mea, lucrurile se aşează încet, încet şi viaţa reintră pe făgaşul ei, dacă nu normal, cel puţin obişnuit.

Nu spun că voi avea mai mult timp de acum încolo, nu, nici vorbă, dar parcă m-a apucat un dor de blog, de aş scrie şi numai liniuţe, doar ca să scriu ceva.

De când nu ne-am auzit a venit şi toamna. Şi voi, cei mai vechi pe aici, ştiţi bine că pentru mine toamna înseamnă viaţă. Dacă e să parafrazez postul acela din 2012, realitatea de azi este pe scurt aşa: Continue reading Punct si de la capat