Month: September 2014

E luni din nou

Am la dispoziție exact 15 minute să scriu postul acesta. Aș putea, bineînțeles să nu-l scriu, să aleg să petrec timpul acesta sorbind tacticoasă din cafea și mâncând o felie din plăcinta cu mere făcută de mama ieri, dar parcă savoarea cafelei e una mai bună atunci când o bei încercând să lași ceva în urmă. Niște cuvinte, de data asta.

După un weekend liniștit, cu filme multe (am început un serial foarte fain, se cheamă Arrow și am văzut deja aproape jumătate din sezonul 1), ceva plimbare si, cum altfel, cumpărături (am fost ieri la Jumbo și n-am luat decât chestii ce nu depașeau 15 lei, numai că au fost foarte multe, foarte multe, nu-l mai puteam opri pe Sorin din cumpărat chestii), începe azi o altă săptămână de foc.

Să nu uit, în weekendul acesta mi-am făcut debutul pe OLX, mi-am făcut cont și-am am adăugat acolo vreo 6 anunțuri de vânzare, iarazi pun la poștă prima chestie, o geantă pe care o tot țineam prin șifonier și care acum și-a găsit o stăpână faină tocmai de la Iași care s-o prețuiască la adevărata ei valoare.

Continue reading E luni din nou

Am rezolvat si cu camara

Mă plângeam la sfârșitul săptămânii trecute că nu ne-am pregătit cu nimic în cămară pentru iarna lungă ce va urma. Oricum, în afară de delicatesuri, gemuri și dulcețuri speciale sau ceva legume sofisticate puse la murat sau pregătite într-un mod deosebit, eu nu înțeleg de ce trebuie să ne umplem toamna cămara cu tot felul de fierturi sau saramuri, când locuim la 3 minute de supermarket. În fine, nu la fel stă treaba când locuiești cu mama soacră care a crescut și trăit cu obiceiul acesta.

Revenind, nu mai departe de duminică mă plângeam că n-am pus nimic, iar acum avem așa:

– 16 borcane de gem de prune;

Continue reading Am rezolvat si cu camara

Poezia, ce dor mi-a fost de ea…

Zilele trecute am sarbatorit ziua de naștere a celui ce a fost, după părerea mea, cel mai popular poet al nostru, George Cosbuc ( n. 20,09.1866 – d. 09,05,1918) . Când spun că am sărbătorit, mă refer la faptul că împreună cu câţiva prieteni, ne-am amintit (pe facebook) câteva din poeziile marelui poet: ”Noi vrem pamant”, ”El Zorab”, ”Moartea lui Fulger”, ”Dușmancele” (Bogata-şi pupă boii-n bot, Îmbătrânind cu boi cu tot), ”Iarna pe uliță” și altele, toate venite parcă din alte vremuri, dar mai actuale ca oricând.

Şi-am recitit ”Decebal către popor” cu-al său celebru vers ”C-o moarte tot suntem datori!”, și-am savurat până la ultima literă ”Pașa Hassan” cu a lui fugă de ghiaurul Mihai:  “Stăi, paşă! Să piară azi unul din noi.”
Dar paşa mai tare zoreşte;
Cu scările-n coapse fugaru-şi loveşte
Şi gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi;
Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi
El zboară şoimeşte.

Dar dintre toate poeziile lui Coșbuc, cea mai aproape de sufletul meu e Mama, poezie pe care o știu de la 2 ani și8 luni (am o fotografie de la prima mea serbare de la gradiniță, serbare la care am recitat poezia asta):

Continue reading Poezia, ce dor mi-a fost de ea…

Noi de ce nu ne mutam?

Ne uitam ieri, eu şi copilul Sonia, la un film pe PRO TV, Prietenii copilăriei mele. Undeva la începutul filmului, mama eroului principal îi spune copilului ei (citez din memorie):

Fiule, trebuie să înţelegi că şi eu şi tatăl tău iubim locurile astea foarte mult. Aici s-au născut bunicii voştri, aici ne-am născut noi şi tot aici aţi venit şi voi pe lume. Ţinem mult la originile noastre, dar e important pentru noi să mergem într-un loc în care voi să puteţi primi o educaţie bună. Mai bună decât cea pe care v-o putem oferi noi aici.

Când am auzit asta, m-am uitat cu nostalgie spre fiica mea şi i-am spus: Continue reading Noi de ce nu ne mutam?

Punct si de la capat

După două săptămâni grele, foarte grele, poate cele mai grele din viaţa mea, lucrurile se aşează încet, încet şi viaţa reintră pe făgaşul ei, dacă nu normal, cel puţin obişnuit.

Nu spun că voi avea mai mult timp de acum încolo, nu, nici vorbă, dar parcă m-a apucat un dor de blog, de aş scrie şi numai liniuţe, doar ca să scriu ceva.

De când nu ne-am auzit a venit şi toamna. Şi voi, cei mai vechi pe aici, ştiţi bine că pentru mine toamna înseamnă viaţă. Dacă e să parafrazez postul acela din 2012, realitatea de azi este pe scurt aşa: Continue reading Punct si de la capat

Nevazutii

nevazutii

Am primit cartea de la Editura All acum mai multe luni, împreună cu alte titluri. Am pus-o peste teancul de cărţi de pe noptieră şi a fost curând acoperită de alte romane, prea puțin demne de a fi menţionate aici. La începutul lui septembrie i-a venit rândul şi poate că asta n-a fost deloc întâmplător. A avut pentru mine savoarea unei căni cu vin dulce, de prima mână.

Acținea se desfășoară pe două planuri situate la distanță de un secol unul de celălalt. Am început lectura cu prejudecata că-i vorba de o carte uşurică de dragoste, numai că n-a fost aşa, asta dacă ignorăm planul secund al acţiunii, acela care se petrece în zilele noastre. Pe cât de savuroasă e povestea din trecut, pe atât de searbădă și trasă de păr e cea din prezent, adică știți voi, o ea se reîntâlnește cu fostul pentru care crede ca mai simte ceva, dar apoi acțiunea o duce în brațele altuia, care e, de fapt, marea dragoste, #overandout. Citeam paginile ce făceau referire la prezent cu senzația că le-am mai citit de-o mie de ori, dar faptul că urma să mă întorc cu povestea în 1911, m-a ținut în priză și mi-a lăsat per ansamblu impresia că Nevăzuții e o carte de recomandat.

Continue reading Nevazutii

România conteaza

Am citit zilele trecute într-un comentariu la o postare de pe facebook, ca cineva a numit România ca fiind ”țara lui nimeni cinstit”. Grav e că inițial chestia asta mi s-a părut corectă. După care m-am gândit la mine și mi-am dat seama că nu-i adevărat. M-am gândit apoi la familie și la câțiva prieteni pentru care aș băga mâna în foc și mi-am reconfirmat gândul care striga ca un nebun de undeva din lăuntrul meu: nu-i adevărat, nu toți suntem așa.

Apoi m-am gândit la România.

De câte ori aud pe cineva vorbind de rău România, încerc să vin cu contraexemple. Spune cineva despre țara noastră (da, da, e și țara ta) că-i plină de oameni needucați? Eu îi spun că  la București, are loc unul dintre cele mai importante concursuri de muzică clasică din Europa, Festivalul de muzică George Enescu, festival ce se desfășoară cu casa închisă întotdeauna.

Continue reading România conteaza