fără toane

Să faci un top 10 (de suflet) al tuturor cărților citite de tine într-o viață, mi se pare o chestie total subiectivă, influențată de momentul vieții în care faci acel top, cărțile cel mai recent citite, starea în care te prinde provocarea și de ce nu, memoria ta. Mie recumosc, mie greu de top să fac un top, dar Carmen mi-a lasat destul de imperativ cererea asta, astfel încât n-am de gând să mă pun rău cu ea. So, that is my top 10:

1. Umbra lui Ender – este cartea care pe mine m-a făcut să-l descopăr pe Orsorn Scott Card și să mă îndrăgostesc iremediabil de literature SF. Alături de ea pe primul loc sunt, așadar, toate cărțile scrise de Orson Scott Card. Toate, am spus!

2. Roșu și negru a lui Sthendal – este cartea care-mi vine cel mai des în minte atunci când sunt întrebată ce carte mi-a plăcut cel mai mult din cele citite în viața asta. Nu știu de ce se întâmplă asta, o iau ca atare și o pun între primele în listă.

3. Flori pentru Algernon de Daniel Keyes. O carte incredibil de educativă. Trebuie citită  cât mai devreme în viață. Eu le-am dat-o fetelor mele s-o citească și mi-ar fi plăcut să mi-o recomande și mie mama mea în adolescență. Deci n-o subestimați. Și dacă n-ați citit-o încă e păcat.

4. Toți oamenii sunt muritori de de Simone de Beauvoir. (nu-mi vine să cred că n-am pe blog o recenzie a cărții) O recomad cu caldură celor care-și doresc o viață fără sfârșit. Este cartea de la care am învățat că nemurirea nu ne-ar ajuta la nimic și că moartea ne este până la urmă un dar. ultimul dar, cel mai nedorit dar, și totuși un dar. Ar trebui s-o citim cu toții. Cartea, zic. Începem să murim încă de la naștere, însă între cele  două e viața.

5. Magicianul de John Fowles. Cartea dovedește, o dată în plus, că omul este fascinat de necunoscut, că preferă de cele mai multe ori o dragoste incertă în locul statorniciei, iar concluzia pe care eu am tras-o a fost: cu cât înțelegi mai bine ce e libertatea, cu atât o pierzi mai mult.

6. Fetele din Shanghai si Visul lui Joy de  Lisa See. Le pun pe același loc pentru că-i o singură poveste. M-au fascinate cărțile despre Orient și-n copilărie, mi se par la fel de atrăgătoare și azi, sau mai ales azi, când am uitat cu totul de tradiții și nesocotim timpul mai mult decât oricând. Două cărți care pe lângă povestea personajelor, șochează prin atrocitățile descrise. Partea cea mai rea este că-s adevărate.

7. Dune. Seria Dune, desigur, de Frank Herbert. Recunosc, cărțile le-am citit după cele ale lui Orson Scott Card, poate din cauza asta sunt doar pe locul șapte. Oricum, lectură obligatorie pentru orice iubitor de SF și nu numai. Hai să explic puțin și de îmi place literature SF. În primul rând mă scoate din zona de confort, mă face să gândesc dincolo de limitele naturale, îmi deschide mintea și pot acum înțelege cu ușurință cât de mici suntem comparativ cu Universul. Și da, am o incredibilă admirație pentru autorii de SF.

8. Regina mătăsurilor de Vanora Bennett. O carte document, o lecție de istorie atât a Angliei secolului XV, cât și a mătăsurilor. Minunată!

9. Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș. Aici nu cred că trebuie să scriu nimic, dar dacă aș fi profesor de română, mi-aș obliga elevii s-o citească. Cum spunea un prieten, cartea adolescenței noastre…

10. Autoportretul scriitorului de cursă lungă de  Haruki Murakami. Înainte de a citi cărțile, îmi place să descopăr omul din spatele cuvintelor. Așa l-am descoperit pe Murakami în cartea asta, încât i-aș citi azi și lista de cumpături.

Astea sunt. Pentru majoritatea am scris recenzii și dacă dați click pe titluri le puteți citi. Sunt 10 cărți (ok, sunt mai multe, dar să spunem că-s 10) care consider că pot schimba un om, poate nu fundamental, dar măcar modul în care privește viața în general și oamenii în special.

Mulțumesc Carmen pentru provocare!

P.S. Am pe noptieră (deocamdată ”în așteptare”), A trăi pentru a-ţi povesti viaţa a lui Gabriel Garcia Marquez. Parcă văd că odată citită, își face undeva loc în topul ăsta.