Day: July 1, 2014

Preventia e secretul sanatatii si al vacantelor reusite

De când mă știu mi-am dorit să călătoresc, dar nu așa orinde, ci în locuri periculoase. În studenție am vrut să plec voluntar prin Africa, dar n-am găsit pe nimeni să mai meargă cu mine, singură parcă nu m-aș fi aventurat așa departe, mi-era că nu mă mai întorc, și mai aveam ceva ani de facultate de terminat, iar alor mei trebuia musai cineva să le spună ce-am pățit. 😀 În plus, nu știu cum m-aș fi descurcat cu faptul că în 50% din cazurile în care iau masa în altă parte decât acasă, mă stric la stomac. Rău. Nu detaliem. Însă probabil acolo m-aș fi obișnuit cu situația sau, poate, aș fi descoperit mai devreme Enterolul, medicament probiotic ce reduce riscul de diaree.

V-am mai spus și anul trecut, vă repet și de data asta, nu plecați la drum, în vacanțe sau delegații nepregătiți, pentru că am auzit că nu-s singura de pe planetă căreia i se întâmplă asta cu stomacul răzvrătit. Eu am scăpat cu Enterol (ok, nu de fiecare data că uneori mai uit să-l iau, dar voi trebuie să faceți ce zice popa nu ce face popa) pe care îl iau preventiv înainte de plecarea în călătorii.

De exemplu, trebuie să merg la Oradea la nunta unei prietene? Iau cu cinci zile înainte Enterol de dimineată și seara și știu sigur că pot urmări îndeaproape scena cu furatul miresei la nuntă, fără să fiu întreruptă de ceva nevoi speciale.  La fel aș fi făcut și dacă dădea acum norocul peste mine și eram nevoită să văd meciurile Campionatului Mondial de fotbal din tribunele braziliene. Dar n-a fost să fie. Oricum, eu eram pregătită.

Continue reading Preventia e secretul sanatatii si al vacantelor reusite

Lunea criminalilor

Aseară, după o după-amiază foarte frumoasă petrecută pe terasă la piscină (ok, minipiscină) în compania finilor, am făcut repede o salată de roșii cu brânză ca cină pentru domnițele ce țin la siluetă, completată cu niște ouă ochiuri pentru cei cu stomacul mai primitor, și apoi ne-am așezat care pe unde a putut să urmărim un film la TV.

Mie nu-mi plac filmele cu criminali și îi includ aici atât pe cei care își planifică minuțios fiecare crimă, cât și pe cei care trag cu două mitraliere o data cu lejeritatea cu care eu curăț usturoiul. Nu-mi plac împușăturile, nu-mi plac morții (cui îi plac?), nu-mi place să văd oameni răi la televizor în filme, mi-e suficient ce văd în viața reală. Din păcate, aseară am avut parte fix de asta,  am nimerit mai întâi un film cu un puști care era arestat la domiciliu (îmi place de mor felul ăsta de arest) pentru că își bătuse un profesor.  Cum nu avea ceva mai bun de făcut, a început să-și spioneze vecinii, mai ales că o tipă foarte faină  de vârsta lui s-a mutat de curând în casa de lângă. Nenorocirea a fost că de partea cealaltă era vecin cu un criminal în serie, pe care până la urmă reușește să-l demaște. În timp ce pe ecran avea loc o scenă foarte gravă, cu suspans și urmărire, cu muzică din aceea sinistră în timpul căreia nici inima nu-ți bate,  iar noi eram toți cu ochii lipiți de ecran, se aude deodata tare în spatele nostru: Sorineeee!

Nu vreți să știți cum am sărit toți și ne-am scuipat în sân de frică. Bineînțeles că era un vecin care venise să ne înapoieze drujba. Drujba?! La ce i-o fi trebuit?

Continue reading Lunea criminalilor