fără toane

Pentru cei care sunt gata să arunce cu pietre că îmi petrec timpul cu altceva și nu scriu pe blog, o să povestesc azi cum am reparat mașina de spălat vase Whirlpool 6500. Vă spusesem eu ceva acum niște săptămâni, cum că-i stricată și cum spăl eu vasele cu mâna și dau mărunt din buze. ce să mai spun de galoanele de doamnă, că mă simțeam de parcă nu le-am avut niciodată. Trebuia luată alta că cele vechi nu mai avem ce-i face, pentru că reparația ei costa cel puțin 400 lei, iar după ce ne-am interest mai bine am aflat că numai pompa stricată e 530 lei, plus cât am fi plătit manopera și altele, vă spun, ajungeam aproape de una nouă.

Numai că nu te pui cu Sorin atunci când e vorba să repare ceva. Nu te pui, și gata. Și-a pus în cap să repare mașina de spălat vase și a făcut-o. Nu fără peripeții, desigur, dar ce-ar fi o reparție fără  o poveste în spate?

Vreo două zile s-a documentat: cine a făcut mașina, cine a făcut pompa, cum se montează și se demontează mașina, cum se montează și se demontează pompa, cine a inventat mașina de spălat vase, cum au reparat alții pompele astea, cum naiba să o facă el, și tot așa. Avea ecranul laptopului plin de link-uri către toate locurile din lume care l-ar fi putut lumina cum să repare pompa de recirculare a apei la mașina de spălat Whirlpool, pentru că aceasta era buba, pompa nu mai avea forță să ridice apa pe conducte și astfel vasele erau la sfârșitul programului uscate și murdare exact așa cum le băgasem eu la început.

În fine, după documentarea asta demnă de o cauză mai bună, a venit momentul să desfacem mașina din șuruburi și să scoatem pompa. Asta s-a făcut mai greuț prima dată, dar după ce a scos-o și a băgat-o (asta, recunosc, sună a altceva, dar o lăsăm așa) de vreo 15 ori, acum cred că o poate monta azi cu ochii închiși.

Inițial a zis că nu-i bun condensatorul, pentru că părea oarecum mort. A pus pe ea un condensator mai mare și a văzut că merge, a zis, gata, e simplu, luăm un condensator, e 7 lei si am reparat mașina. N-a fost așa, când a pus la loc condensatorul ei vechi, după ce a încercat-o cu cel mare, a pornit și ăla ( își revenise), așa că nu era condensatorul. 🙁

Apoi a înțeles ușor care era problema, de asta eu nu m-aș fi prins nici dacă mă uitam la pompa aia 100 de ani și citeam în timpul ăsta altă sută de cărți de specialitate. Era o chestie acolo la elice, care avea un fel de joc ( pentru că opritoarele din fabrică le-am găsit sparte în el). Am băgat prima dată și noi niște opritoare, numai că le-am modelat din cauciuc luat de la un fost opritor de la mașina de spălat rufe, din cele pe care le are în spate și trebuiesc scoase înainte de a da drumul mașinii. Îmaginați-vă că am asamblat la loc mașina, am bagat-o la locul ei și i-am mai dat și drumul. N-a ținut improvizația noastră nici 3 minute. Am scos din nou mașina, am dezasamblat-o din nou (era deja a treia oară când făceam asta, prima data i-am dat drumul după ce a pornit cu condensatorul și tot nu avea putere să urce apa, asa că am demontat-o din nou).

Au mai urmat vreo câteva încercări de a lipi capacul ăla (nu știu cum să vă explic care, dar dacă desfaceți pompa o să-l vedeți sigur), am încercat cu tot felul de adezivi din comert, unii se întăreau ca niște pietre de ziceai că nu are cum să se mai spargă și tot se spărgeau în câteva minute. Nu ținea nimic.

Până la urmă, după câteva zile în care îl vedeam pe Sorin că nu-i venea să creadă că i-a pus capac o nenorocită de lipitură, i-a venit ideea de a încerca cu soluție din aceea din care se fac protezele dentare. A așteptat să vină vărul lui ( Gabi de la Tom-Dent) cu soluția, și să-i fi văzut pe amândoi cum meștereau acolo o lipitură specială, pentru că nu trebuie să lipești pur și simplu capacul acela de fulie (vedeți ce cuvinte noi am învățat?), el trebuie să se mai poată și roti un pic în jurul axei chiar dacă e lipit. Au lipit, au montat pompa pe mașina, i-au dat drumul, a mers vreo 15 minute după care s-a rupt lipitura. Asta a fost.

Credeți că Sorin s-a dat bătut? Așa puțin îl cunoașteți? Nu. De data asta impulsionat și de mine și de Gabi, a scos din nou pompa ( era deja a mia oară) și a prins capacul de fulie cu nituri facute din niste cuișoare cărora le-a făcut și niște striații. În plus, au refăcut și lipitura cu gumă de proteză. Văzuse el pe net chestia asta cu niturile (așa au reparat alții pompele), dar nu la mașinile de spălat Whirlpool care au pompa făcută în așa fel încât să-ți fie foarte greu să-l poți prinde cu nituri. Dar ei au rușit și cu asta basta. I-am dat drumul,a mers.

Mașina mergea deja de trei zile, spăla vasele mai ceva ca la început, mai  avea doar un fel de zgomot ciudat când pornea pompa, iar eu m-am declarat încântată. Dar credeți că Sorin a fost mulțumit? Nu. A vrut să schimbe și condensatorul și azi a luat unul nou și iar a scos mașina din locul ei, a înlocuit condensatorul, a mai verificat și celebra lipitură și spre bucuria lui (ok, și a mea) a constatat că-i intactă. A montat totul la loc și când am pornit mașina…

Niciun zgomot ciudat nu mai perturbă acum ciclurile de spălare, niciun rid nou pe mîinile mele nu va mai apărea în viitorul apropiat. Ce să spun, încet dar sigur m-am retransformat în doamnă. 🙂

P.S. Dacă ați ajuns la articolul acesta căutând cum să reparați mașina de spălat vase și totuși nu înțelegeți doctele mele explicații, trimiteți-mi un mail, că vă pun în legatură cu Sorin, care acum are altă problemă de rezolvat. Nu-i mulțumit că nu-i scoate spumă aparatul ăla cu presiune cu care își spală mașina. Acum e la faza de documentare. 🙂