Dacă locuiești în București și ai zilele astea câteva ore libere, îți recomand să mergi în vizită la Mănăstirea Pasărea, chiar dacă nu ești cel mai bisericos dintre credincioși.
Nu merg des la biserică, ba pot spune că în afară de nunți, botezuri și Înviere (și atunci doar să iau lumină) nu prea mă prindeți prin preajma bisericilor și nu pentru că neg existența lui Dumnezeu ci pentru că am o problemă cu popii. Dar la Pasărea…
M-au fascinat de mică măicuțele. Noi la Târgiviște avem aproape Mănăstirea Dealu și mergeam des acolo. Des însemna de 2 ori pe an. Am observat atunci curățenia, liniștea, florile, ordinea, lumina aia din curtea mănăstirii ca pe un lucru minunat. Mi se părea că femeile acelea care locuiau acolo aveau cea mai frumoasă viață. Cu excepția hainelor care mi se păreau oribile (mi se par și azi la fel). Ele erau frumoase (sau poate așa le vedeam eu atunci), știau exact ce au de făcut, vorbeau liniștit și arătau îngăduință grupului gălăgios de copii pe care-l formam. Ce mai, îmi plăceau călugărițele! Mai ales când ne dădeau smochine.