Toată lumea cunoaşte pe toată lumea şi toţi vorbim între noi fără pronume de politeţe. Ce plm, suntem prieteni, ne permitem.
Eu cu precădere fac parte din categoria asta, nu ştiu de ce, îmi vine să le vorbesc tuturor la pertu, sau cum spune mama, să-i tutuiesc . Asta dacă nu cumva persoana cu care vorbesc e o profesoară de-a copilelor sau vreu doctor de-al tatei, dar sunt sigură că dacă aş vorbi chestii mai personale şi cu ei, imediat aş da-o pe tu.
V-am spus asta ca să înţelegeţi că în postul ăsta mă mustrez mai ales pe mine, dar şi pe voi, cei care vă consideraţi din oficiu pe picior de egalitate cu cineva şi începeţi conversaţia cu necunoscuţii cu ”draga mea” sau ”bai Mariane”.
Si mai grav este că eu fac asta la telefon. Adică dacă vorbesc cu cineva prima dată sunt politeţea întruchipată şi ”dumneavoastră” mi-e şi mamă şi tată. Problema e că fac asta doar prima dată. A doua oară, luând conversaţia fix din locul rămas, se schimbă complet datele problemei şi Domnul Dumitrescu devine tu şi aş dori să-mi trimiteţi devine trimite-mi şi mie. Cât ai clipi. Probabil că omul de la capătul celălalt al firului e siderat, dar nu spune niciodată nimic, în cel mai bun caz se adaptează situaţiei şi-mi spune: ok, îţi trimit. Până acum cazul grav a fost când mi-a răspuns plin de solitudine: Sigur, vă trimit! Ăsta-i momentul în care îmi spun de fiecare dată că n-am să mai fac asta din nou, să-i vorbesc unui om la pertu înainte să mi-o ceară el. Şi apoi se întâmplă din nou, aproape cu o precizie de ceasornic.
Ştiu regulile. Sunt doxă de reguli, dar sunt un fel de popă. Stiu una si fac alta.
In fine, nu va imaginati ca restul regulilor de politete nu le respect cu sfintenie. Numai vorba ma strică.
Adica primul rand. În rest, salut, mă ofer să ajut (uneori chiar când omul n-are nevoie :D), cedez scaunul unuia mai în vârstă, zâmbesc mereu, termin aproape orice propoziţie imperativă cu ”te rog” şi mulţumesc chiar şi atunci când nu prea e cazul.
La voi cum stă treaba? Trebuie neapărat să corectam asta cu vorbitul?
grea intrebarea, fac aproape la fel si eu. la mine am crezut ca a aparut cu varsta, dar nu prea e asa, fac asta demult. chiar si cu copiii personali am aceeasi relatie, prefer sa ne spunem ce avem de spus la persoana a II a singular, nu cu pronumele de reverenta. parere personala : respectul nu se simte neaparat din folosirea pronumelui de reverenta ci din cu totul altceva cum ar fi comportamentul general.poate gresesc dar asta sunt.
Sa stii ca si eu m-am gandit ca-i vorba de varsta. Practic ma cred mi mare ca toata lumea cu care vorbesc. 😀
Io’s in extrema cealalta….. nu pot vb cu alte pers mai in varsta ca mine decat cu “dvoastra” chiar si dupa ce mi-au cerut sa-i tutuiesc. Intr-un fel e nasol….dar in principal fac asa cu persoanele cu care intru in contact la firma. Am avut si eu discutii genul….”iti trimit pe mail…” la care eu raspund….”sigur, trimiteti”….si poate pers respectiva e mult mai tanara ca mine….dar mna….incerc sa ma tratez…ideal e sa te adaptezi in fct de discutie…
Partea proasta e ca eu (si altii care fac exact ca mine) am impresia ca ma adaptez situatiei de fiecare data. 😀
Mie mi se intampla invers, tendinta este sa folosesc dumneavoastra si lumea sa ma roage sa zic tu.
Eh, e mai usor la englezi!
Da, mult mai usor. Au o problema mai putin ca noi.
La mine e un pic invers( desi mi-aș dori să fie altfel): folosesc pronumele de politețe și cu persoanele mai tinere decât mine, chiar și atunci când mi se face observație să le tutuiesc. Cred că mi se trage din cel puțin trei situații:
1.Bunicului din partea tatălui i-am vorbit cu ” dvs” pe tot parcursul vieții lui (pretenție absurdă, pe care în comparație cu bunicii din partea mamei, nu am înteles-o niciodată, până și bunica îi vorbea cu ” dumneata” și nu se putea altfel :|, in schimb relatia dintre noi, a fost una foarte rece )
2. La ultimul loc de muncă, aveam o contabilă, care deși era dificilă ca om , vorbea tuturor, dar turor persoanelor cu care intra în contact cu “dvs”, chiar dacă, acea persoană se întampla să fie chiar nepoata ei, ca subaltenă a ei 🙂
3. Majoritatea profesorilor din facultate ne vorbeau cu “dvs”, deși foarte mulți aveau peste 20 de ani de predat în spate și peste 50 de ani ca vârstă.
În concluzie : cred că treaba asta trebuie să o adaptam în funcție de situație și persoană, să o facem doar atunci când se simte că e bine venită! Important este ce tip de relație stabilim cu acea persoană!
Dacă atunci când ne rugăm, ne adresăm lui Dumnezeu cu pronumele personal ” Tu Doamne”, ” Doamne Te rog….”, cu atât mai puțin, ar trebui să conteze cum ne adresăm noi între noi. De cele mai multe ori lipsa pronumelui de politete din conversație, arată o persoana cu un spirit tânăr și foarte prietenoasă, care se simte apropiată de interlocutor. 🙂
P.S. Pe tine mi-am permis să te tutuiesc ( în ciuda micii diferențe de vârstă), pentru ca te-am simtit ca ești așa …deschisă, directă, prietenoasă! 🙂
Sa stii ca nu te-ai inselat, sunt exct sa cum zici tu, plus inca vreo trei calitati. :))))
Cum zice si Laur mai jos, eu sunt Nina Costea…
La mine e fix invers. Există unele femei cu care interacționez la lucru, cu niște ani mai mari ca mine, care insistă să-mi spună ”ceau” și ”tu” și ”Oana” de față cu alți oameni, cu care mă tratez cu ”dumneavoastră”. Și deși aș putea să le răspund la fel, eu tot o dau cu formulele de politețe :)) Ele cu ”ceau”, eu cu ”bună ziua” :)) E un pic ciudat, dar nu pot altfel.
Ce-mi place ca am numai oameni politicosi in jurul meu. 🙂 Sa nu va schimbati, dragilor!
Eu sunt stricta cand vine vorba de bune maniere. Astept sa fiu luata cu “dvs” pana permit EU sa fiu tutuita. La fel, daca vb cu cineva mai in varsta decat mine, vb cu dvs pana mi se permite altceva.
Poate am fixurile astea pentru ca lucrez cu clienti de ani bunicei.
Si astept respect pentru ca ofer respect. Daca nu cunosc persoana, clar vb cu dvs chiar si daca e in zona mea de varsta. De obicei se ajunge repede la tutuit.
…si o fi la Americani mai simplu dar niciodata nu voi incepe un email cu “Hi” ci cu “G’day”. Si niciodata nu voi incheia cu “Best”, ci cu “Cheers”. (da , lucrez in USA).
Eu acum am impresia ca daca cineva nu vrea sa ma tutuiasca inseamna ca ma crede prea batrana. 🙁
Nope, pur si simplu te respecta. Unele persoane dau mai usor senzatia ca sunt abordabile,altele nu. Eu care bantui in blugi si tricou, sunt in stare sa ma ia toti cu tu :))))
Am plecat la un montaj de termopane, asta se intampla prin 2004 in Portimao. Am ajuns la adresa respectiva si sun la usa. Imi deschide un domn , sa fi avut 75-80 de ani. Zic eu „ Buna ziua, dvs. sunte-ti Domnul Antonio Francisco , la care batranelul imi spune, eu sunt Antonio Francisco, Domnul este in ceruri.
Iti multumesc, fratelo!
Uite, asta e o chestie care mie îmi dă bătaie de cap în ceea ce-l privește pe Puștiul meu de aproape 6 ani… Să spună străinilor Bună ziua, sau Salut, Pa? Să-i spună doamnei doctor dumneavoastră, sau tu? Și-ncerc să îl las să facă cum simte el, deși nu înțelege diferența dintre tu și dvs… în plus, cu sărumâna mai e o problemă… nici nu știe ce înseamnă, nici nu-l învăț… e nepoliticos ca un băiat să nu spună sărumâna doamnelor? Habar nu am…
Cu mine, uneori simt nevoia să trec la tu și nu pot, ceva din atitudinea celuilalt nu mă lasă… și mă adaptez, că n-am ce face…
Vorbesc atat de rar cu ”dumneavoastra”, incat uneori nici nu mai sunt sigura ca ma exprim corect. M-am recunoscut imediat in articolul tau, si am zambit atotcunoscatoare cand ai vorbit despre jena simtita atunci cand interlocutorul ramane la exprimarea politicoasa, prefacandu-se ca nu a observat tutuirea mea. :))))
Nu stiu daca as schimba ceva… Viata nomada are dreptate… Respectul nu se arata doar folosind anumite formule… 🙂
Buna ziua. Situatii si situatii. Am 49 ani si lucrez intr-un colectiv cu media de varsta 25 ani. Cu 5 luni in urma am fost repartizata in echipa CTC,unde ca sef avem o tanara inginera de 25 ani. Din prima zi mi-a propus sa ne tutuim. In regula. Dupa 4 luni ,in toiul unei discutii ,intreb ceva de genul’ MAI Ioana,cum sa fac acest raport?”. POFTIM,zice Ioana indignata.”Imi mspui mai Ioana? E diferenta de scoala intre noi,cei 7 ani de acasa”.Eu sunt Ioana. Dragii mei,mi-au dat lacrimile cand am vazut atata aroganta. Dupa parerea celor care citesc aceste randuri,este firesc sa ii spui unui om cu care te tutuiesti, MAI X?
Mie nu mi se pare deplasata adresarea dumneavoastra n conditiile in care va tutuati și lucrati impreuna de 4 luni deja. Cine stie fata de cine a vrut e sa epateze si a avut iesirea aceea. Eu in locl dumneavoastra din clipa aia m-as fi adresat numai cu ”d-na/d-soara Ioana” catre ea si cu asta basta. Si nu, nu-i vorba de cata scoala avem, e vorba de relatiile pe care le-ati stabilit intre voi de comun acord.