Undeva în țara noastră, într-o zonă greu încercată în urmă cu doar câteva săptămâni de ninsorile ce i-au izolat de lume câteva zile bune, mai exact la Sihleanu, cineva s-a gândit să aducă zâmbete, odată cu venirea primăverii. Nu numai în natură, dar și, cumva, în inimile locuitorilor. Ca urmare, copiii ce frecventează Grădinița din sat, îndrumați de o educatoare cu multă inițiativă, au meșterit săptămâna trecută la mărțișoare.
Sub îndemnul “Copiii sunt educați de comportamentul adultului, nu de cuvintele sale“, domnișoara educatoare le-a invitat la lucru și pe mamele micuților. Așa cum s-au priceput ei, cu recuzita pe care au avut-o la îndemână, au reușit să facă niște mărțisoare de toată frumusețea:
Numai că, probabil, asta s-a întâmplat săptămâna trecută în toate grădinițele din țară. Inedit aici a fost faptul că nu doar mamele copiilor au primit mărțișoarele respective, ci și altcineva. Cineva care nu s-ar fi așteptat nicicând la așa surpriză. Surpriză și bucurie.
În Sihleanu, la fel ca în majoritatea satelor din România, trăiesc o mulțime de bătrâne singure. Bătrâne cărora le-au murit soții, cărora le-au plecat copiii purtați pe cărările vieții, bătrâne nevoite să se descurce zilnic singure, cu gospodăria și treburile casei. Ei bine, Liliana Nedelcu (așa o cheamă pe simpatica educatoare de la grădinița din Sihleanu) a hotărât împreună cu copiii că ar fi frumos să meargă cu toții să ofere mărțișoare, tuturor bătrânelor singure din sat.
Și uite așa, vineri, copiii îmbrăcați frumos și domnișoara educatoare, au luat la picior ulițele satului și au dus în dar mărțișoarele pe care cu mare drag le-au făcut.
Cum au reacționat bătrânele, cum s-au simțit ele atunci când au văzut că un grup întreg de copii le deschide poarta pe care până ieri intrau și ieșeau doar ele, vă las pe voi să observați.
Eu vă mai spun doar atât: gesturile mici sunt cele care vor schimba lumea daca-s facute de noi toți. E atât de simplu și la îndemâna noastră să aducem bucurie. Trebuie doar să vrem.
A, și încă ceva. Numele meu înainte de căsătorie era Nedelcu și orice asemănare a mea cu domnișoara educatoare nu-i deloc întâmplătoare. Felicitări Liliana! 🙂
foarte frumos!!! m-a impresionat acest gest!
Si pe mine, de asta am si scris. 🙂
Felicitări! 🙂 Felicitări! 🙂 Felicitări ! 🙂 Impresionant până la lacrimi ! Bravo D-ra LILI ! Bine ar fi, ca în multe sate din Romania noastră și nu numai, să mai existe oameni ca tine! Încă o dată: Bravo! Cinste ție!
🙂
🙂
Va multumim pentru cuvintele frumoase!E minunat ca impartasiti cu noi aceste lucruri marunte 🙂
Cuvintele frumoase le meritati din plin. Macar atat!
Daca fiecare domnisoara educatoare ar folosi aceasta idee, lumea de maine ar fi mult mai buna decat cea de astazi. Copiilor le intra usor in cap ca au facut un gest minunat, isi amintesc emotia din privirile batranelor… Felicitari domnisoarei educatoare, felicitari lor!
Ah, mi s-a facut pielea de gaina citind finalul, pentru ca tocmai ma intrebam ce treaba ai avut tu pe acolo… 🙂
Nina, printre ei nu sunt si copilasi ce ar putea beneficia de cartile din proiectul Soniei?