Astăzi (06 martie 2014)… am o zi grea, cu multe chestii de rezolvat și multe telefoane de dat. A, si multe facturi de plătit. 🙁
Afară…și-n grădină e vreme numai bună de stat în pat și numărat bani.
În casă…stau prea puțin în ultimul timp. Atelier, atelier și iar atelier. Au reîneput zilele lungi cu stat zi lumină în atelier.
În bucătărie…am nevoie de o noua cutie cu detergent pentru mașina de spălat vase. Se pare că ea săraca nu era stricată, numai că eu îi puneam niste pastile expirate care nu se mai dizolvau. N-am avut timp nici să merg să iau altele, așa că spăl în continuare vasele cu mâna. Asta-i un fel de culmea lenei. 
Sunt îmbrăcată cu…haine de lucru. Adica, blugi, tricou și hanorac. A, cu toate astea, pe hanorac, ca sa-i dau un fel de culoare, am aplicat o floare. Mare. Uite ce-a iesit:
Ce muzică ascult acum… Taxi cu What’s Up. Fără alte comentarii.
Ce cărți citesc zilele astea… Am terminat aseară abia Incidentul Isus. O să scriu despre ea probabil săptămâna viitoare, deocamdată sunt nerăbdătoare să citesc continuarea. CArtea m=a prins greu, între timp am mai dat gata ”La sud de graniță, la vest de soare” și ”Ingredientele iubirii”, pe acestea din urmă o fac cadou aceluia dintre voi care vrea să scrie o recenzie după ce citește cartea. Recenzia o publicăm aici dacă nu aveți blog. Eu nu vreau să scriu, pentru că am înțeles din primele pagini tot ce se va întâmpla în carte și mi s-a părut că citesc ceva ce știu deja, deci…Dar cartea e drăguță. 😀
Ce mai meşteresc eu… Nu mai meșteresc nimic, facem cămăși de două săptămâni și eu sunt omul de la călcat, asta când nu livrez comenzi, trimit mailuri, iau masuri sau duc copii pe cine știe unde.
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să reușesc să mă odihnesc mai mult. Nu văd însă nicio posibilitate de rezolvare, dar eu sper.
Am învăţat că… uneori tăcerea e de aur.
Sunt recunoscătoare… că lucrurile încep să se aranjeze și se întrevede un 2014 plin de lucruri bune.
Aştept/sper…să plec sâmbătă la Oratia. Abia aștept să uit de tot și toate!
Un citat/proverb favorit… Cine râde în loc să fie furios, va fi întotdeauna cel mai puternic. (proverb japonez)
O fotografie preferată… sunt din ce in ce mai fascinata de Japonia. O mostra dintr-un sat:
Ce faina e floarea 🙂 eu ma tot chinui ca citesc niste povesti scurte de Kafka, dar nu reusesc sa trec de primele pagini. O fi pt ca e in engleza si pt ca e Kafka 😀 siii eu sunt fascinata de Japonia, in 2 saptamani plecam sa o vizitam, ma rog nu toata, doar Tokyo si imprejurimile, de abia astept 😀
Ps: Murakami e preferatul meu de ceva vreme.
O saptamana frumoasa, si nu uita, atata munca e si rasplatita la un moment dat 😉
Ce fericiti trebuie sa fiti ca plecati! Vacanta placuta, va doresc!
Multumim frumos!! va fi luna de miere 😀 deci o asteptam tare, mai ales ca am amanat-o cateva luni.
Ți-aș fi luat eu cartea, dacă aș fi avut timp mai mult ! 🙂 Cică “Râsul este un medicament fără efecte secundare” sau că “Râsul ca să aibă preț, trebuie să fie spontan”! În rest, ce să-ți zic ? Să ai un week-end grozav așa cum ți-l dorești ! 🙂
Da, da, eu sunt oricum pentru ras in orice situatie. Numai la cele mai grave chestii nu-mi vine sa rad, dar in rest, sunt toata ziua cu gura pana la urechi. 🙂
Weekend placut si voua!
Japonia! Cine nu a simtit, macar pentru o clipa, fascinatie fata de aceasta tara, de poporul ce este atat de diferit fata de noi? Am pregatit aseara articolul pentru pisicafeaua de marti si cumva, ceea ce am scris are legatura cu Japonia. 🙂
Daca as fi stat in Bucuresti, pe cuvant ca as fi venit sa te ajut macar o data pe saptamana, sa te poti odihni putin.
Daca nu cere nimeni cartea aceea, spre sfarsitul lunii, cand ma voi elibera de superblog, o poti trimite la mine. 🙂 Am pe cineva in familie care adora acest gen de carte… 🙂
E sueprba Japonia, din poze doar, bineinteles! Cred ca oricine a avut zile de stat in casa si numarat banii, nu ca ar fi fost prea multi..Pe mine, la fel, ma apuca cateodata sa cos, sa modific si sa croiesc, iar pentru aceste momente si zile am hotarat sa imi iau o masina, ceea ce ma incanta enorm, mai ales in zilele urate, in care nu poit scoate nici macar o labuta de caine afara.