Sihleanu e unul din satele uitate în nămeți vreme de 6 zile de autoritatile din Braila. Chipurile, ieri după amiază a ajuns acolo o mașină cu pâine, însă în afară de asta la magazinul din sat nu se mai găsește nimic, vorba fratelui meu: au vândut ăia și lacătul de la ușă zilele astea.
Nu ca le-ar trebui multe locuitorilor de acolo, învățați cu iernile grele și cu cămările pline, dar parcă să te știi uitat de lume, cu drumurile impracticabile și cu medicamente doar cât să intre într-o cutie mică de brânză cu smântână, parcă nu sună a raiul pe pământ.
Acolo sunt acum părinții mei si drumul de azi noi l-am planificat de mult. Dacă s-a întâmplat să fie pe o vreme ca asta nu-i nimic, poate că-i vremea să punem un pic mașina la treabă. 😀
Vorbim mai târziu și vă spun cum a fost. Țineți-ne pumnii să ajungem cu bine!
Va tin pumnii NIna, sigur ajungeti cu bine , masina e buna iar sufletele voastre sunt frumoase pana la cer si inapoi, n-am dubii.Doar cu ganduri bune va pot ajuta.
Sa aveti drum usor! Si sa va bucurati de momentele petrecute alaturi de ai tai! Cred ca tare bucurosi sunt!!!
Drum ușor și fără prea multă zăpadă!
Nu imi fac eu probleme. Sigur ajungeti cu bine. Asta da Aventura.
VA multumesc tuturor. Azi la 16,00 eram acasa la Bucuresti, dupa un drum de doar trei ore si jumatate. Alta viata, fata de cele 6 ore de ieri. 🙂
V-am urmarit de pe facebook si m-am rugat in gand sa ajungeti cu bine, cu toate ca, la un moment dat, am crezut ca nu se va intampla. Te si vedeam inzapezita pe undeva, petrecand ziua indragostitilor pe cine stie ce coclauri… 🙂
[…] câteva săptămâni de ninsorile ce i-au izolat de lume aproape două săptămâni, mai exact la Sihleanu, cineva s-a gândit să aducă zâmbete, odată cu veirea primăverii. Nu numai în natură, dar […]