Sihleanu e unul din satele uitate în nămeți vreme de 6 zile de autoritatile din Braila. Chipurile, ieri după amiază a ajuns acolo o mașină cu pâine, însă în afară de asta la magazinul din sat nu se mai găsește nimic, vorba fratelui meu: au vândut ăia și lacătul de la ușă zilele astea.
Nu ca le-ar trebui multe locuitorilor de acolo, învățați cu iernile grele și cu cămările pline, dar parcă să te știi uitat de lume, cu drumurile impracticabile și cu medicamente doar cât să intre într-o cutie mică de brânză cu smântână, parcă nu sună a raiul pe pământ.
Acolo sunt acum părinții mei si drumul de azi noi l-am planificat de mult. Dacă s-a întâmplat să fie pe o vreme ca asta nu-i nimic, poate că-i vremea să punem un pic mașina la treabă. 😀