Aud din ce în ce mai multe cazuri de oameni (mi-e greu să le spun așa) care nu-și iartă copiii pentru alegerile făcute. Soacre care aleg sa locuiască cu nurorile și să-și renege băieții, mame care nu-și susțin fetele în alegerile lor, deși ele sunt fericite și nu sunt lângă vreun papa lapte, copiii care-și blamează parinții pentru că s-au despărțit de tatăl/mama lor și au ales altceva pentru viața lor viitoare…
Oare vom înțelege vreodată să ne iubim copiii necondiționat, să ne respectăm părinții orice decizie ar lua aceștia în ceea ce privește viața lor, să fim alături celor dragi la nevoie, să plângem cu ei, să râdem cu ei și să le arătăm întotdeauna că îi prețuim și că alegerile lor sunt doar ale lor și că noi vom fi acolo și dacă le merge bine, dar și dacă lucrurile nu vor ieși exact așa cum vor ei?
Eu cred că nu. Nu putem fi toți la fel și nici nu putem gândi sau acționa unii în numele altora. Suntem cu toții diferiți (așa cum spunea o reclamă) și asta probabil că e bine.
Dintre toate relele din lume, cred că cel mai cinic lucru pe care îl poate face un partener de viață este să-și părăsească soțul sau soția atunci când află că acesta din urmă suferă de o boală incurabilă. E drept că mulți oameni aflați la limita dintre viață și moarte (e doar un fel de a o spune, adevărul este că trăim cu toții la limita asta) devine greu de suportat, răutăcios, posac, gelos, agresiv uneori, dar chiar și pentru cazurile astea există soluții.
Numai că eu nu la ele mă refer ci la o situație în care femeia vine acasă de la doctor, cu un diagnostic de ”aproape vindecată” și își găsește soțul în pat cu Thilde, tipa de la contabilitate. Iar în situația asta soțul îi cere Thildei să plece (draguț din partea lui), să ia un taxi, dar să nu uite să ceară bon. Da știu, e o secvență din Love is all you need, dar credeți-mă viața e plină de secvențe din astea și încă ceva pe deasupra. Mie mi-a plăcut mult. Aveți aici trailerul:
frumos ai scris… sa cautam o dragoste mai mare si nu doar asta de la botul calului. (calul e un animal frumos si are un bot frumos)
Vrei sa spui ca ne cam multumim cu ce ni se da, mai ales daca e frumos si cu bot dragut?
vreau sa spun ca e greu sa privesti mai departe de fericirea proprie…
Noi oamenii cautăm toată viata IUBIREA care nu este altceva decât starea de Bine, Binele. Unii o caută și o asteptă, în oamenii de langa ei, asteptând tot timpul ceva de la aceștia, alții o caută în alcool, alții în sex, alții în tot felul de dependențe, dar puțini știu că Iubirea este în noi inșine,și…și mai puțini o află și o trăiesc. Dacă nu o dai, dacă nu o acționezi, nu ai cum să faci să primești înapoi la fel, să atragi la fel pentru tine, în orice loc te-ai afla. Și da…mie imi place să cred și am văzut de prea multe ori ca Viața bate filmul! 🙂
Cred ca tu gandesti esti prea profunda astazi. Auzi la ea, iubirea e in noi insine.
Ai dreptate, draga mea.
🙂 ) ) De ceva vreme asta trăiesc…Mă descopăr ! 🙂
Mi se pare atat de trista ideea din acest articol, poate si pentru ca vad mereu cum oamenii chiar se indeparteaza de cei pe care sustineau candva ca ii iubesc, doar pentru ca acestia au ales sa isi traiasca viata dupa bunul plac…
Sunt curioasa cum se termina filmul. 🙂 In viata, de multe ori am vazut cum cel/cea care si-a respins copilul sau parintele a descoperit mai tarziu ca de acolo iti tragea puterea.