M-am ținut de cuvânt și am făcut aseară din nou o cocă pentru sărățele. Cred că știți că și astea-s tot un fel de seminte, când te apuci să mănânci nu te mai poți opri până nu le termini, așa că puteți înjumătăți cantitățile de mai jos. Eu am avut nevoie de:
– 800 g faină
– 50 g drojdie proaspătă
– 2 linguri zahăr
– 2 linguri cu vârf de sare
– 2 linguri cu vârf de chimen măcinat
– 2 cutii de iaurt (normale de 90g)
– 250 g unt
– 200 g untură (poate fi înlocuită cu unt, adică încă un pachet)
-1 ou
– cascaval
-branză (optional)
mac (opțional)
– chimen semințe
– susan (opțional)
Am pus făina într-un vas încăpător și cu vârful degetelor am amestecat în ea untul și untura, până am ajuns să am în vas o chestie nisipoasă sau, dacă e să mă iau după Sorin, era mai mult pietriș decât nisip.
Am amestecat separat drojdia cu zahărul până a ajuns o chestie lichidă.
Peste nisipul/pietriș am adăugat sarea și chimenul, am amestecat, iar apoi am pus peste toată compoziția drojdia lichidă și iaurturile. Am frământat o cocă din toate astea, nu m-am luptat cu ea mai mult de un minut și-am lăsat-o o oră la dospit, timp în care am încălzit cuptorul la 180 grade.
Am întins apoi niste foi nici groase, nici subțiri (s-a dovedit c-au fost cam groase) și le-am tăiat cum am vrut eu. Nefiind în mare formă am tăiat niște linii care n-au fost nici drepte, nici uniforme. Mai exact n-au fost nicicum, dar am speranțe că vouă vă vor ieși de mare angajament, mai ales daca aveți o formă de tăiat aluatul frumos. Eu n-am și la Cora nu se găsește. 😀
Revenind, le-am așezat în tăvi, iar Sonia le-a uns cu ou (v-am spus că oul se bate ușor și-l folosim la uns sarățelele înainte de a le băga în cuptor?) și apoi am ras cașcaval sau brânză pe ele (jumătate/jumătate pentru că așa ne place nouă, dar voi puteți face cum vreți), după care (ultimul pas) am presărat pe unele chimen, pe altele mac pe unele susan si pe unele din toate cele, să fie.
Gata, la cuptor cu ele 20-25 minute, timp în care voi puteți veni să vă lăudați aici la mine cu ce aveți voi la cuptor. Nu uitați să puneți cuptorul să sune după cele 20 minute. E păcat de munca voastră să pățiți ca mine. M-a strigat mama din bucătărie: Nina, ai niște chestii negre în cuptor. Le mai lași?
Hee, he ! Și câte tăvi ai făcut? 🙂 Mmmm… ce poftă mi-ai făcut! Hai că mai fac și eu diseară…de-alea cu mac. 🙂
Mi-au iesit trei tavi, dar daca intindeam foaia un pic mai subtire mi-ar fi iesit vreo 5. 🙂
Eu pun telemea direct in compozitie! Sau mai bine puneam! Ca nu am mai facut demult! Le facem mereu de sarbatori cand eram acasa la mama. Acum din pacate nu mai avem voie sa le mancam :(. Dar asa pofta mi-ai facut!!!!
A, si daca nu ai forma de taiat, poti sa le rasucesti de doua trei ori, ies frumoase ca niste spirale!
Spunea si Sorin sa pun telemea in compozitie. Poate facem asa data viitoare. Cat despre rasucire, ai cuvantul meu ca m-am gandit sa fac asta. Dar din pacate doar m-am gandit. 🙁
Sa va fie de bine, arata fix pe gustul meu 🙂
Aveam de gand sa fac niste clatite astazi, insa reteta asta si mai ales pozele m-au facut sa ma razgandesc. Trebuie sa ii arat si lui Ionut… Doar asa il voi convinge sa fuga la magazin sa cumpere unt si drojdie, ca nu am in casa (bune-nteles ca nici untura, asa ca voi folosi tot unt). 🙂
Astea sunt mai rau decat semintele, as spune eu… Am mai avut o perioada in care tot timpul trebuia sa am ceva de rontait… Mergea cuptorul non stop. :))))
sa-mi spui cum au iesit, noi nu mai avem de atunci. 🙂