fără toane

– Sori, vino să-mi instalezi și mie o aplicație nouă pe telefon!

Sorin dă ochii peste cap și-mi ia telefonul din mână.

– Cum se cheamă?

– Foodpanda, îi răspund repede ca să nu creadă că nu știu ce vreau. Îmi doresc să comand ceva de mâncare și asta zice că-ți arată restaurantele din zona ta cu ofertele lor, cu timpul estimat până la sosirea comenzii, cu valoare minimă, știi tu…

– Ti-o fi foame, slăbuța de tine, mă tachinează el, după care îmi întinde telefonul cu aplicația instalată. Abia dacă apăsase de două ori pe ecran. Il iau din mînă și fug cu el pe scări să mă consult cu fetele ce comandăm.

– Cu plăcere, strigă el după mine, ca mustră că nu i-am spus mulțumesc.

– Aaa, răspund, păi nu ți-am mulțumit pentru că n-ai făcut mare lucru, asta știam si eu să fac.:D Dar o să comand și pentru tine ceva. Și i-am trimis bezele cu vârfurile degetelor.

– Și eu te iubesc, mai zice el și și-a mai dat o dată ochii peste cap. Ce să zic, cu dragostea nu te pui.

Între timp au apărut și finii pe la noi, așa că o gașcă de 6 oameni mari și unul mic, mai flămânzi decât turcii în calea cărora s-au pârjolit ogoarele și s-au otrăvit fântânile, voiau să mănânce. Am ales chinezesc. 😀

A fost simplu, mi-am scris adresa,  am putut vedea cele mai apropiate restaurante și-am putut alege ce vrem din oferta lor (trebuie doar să fii atent la timpul de livrare și la comanda minimă). Noi am ales Ciopstix și nu ne-a părut rău. Am luat pentru fiecare câte ceva, știți voi, ca la chinezesc, mult orez, vită cît trebuie, urechi de lemn și iar paste de orez, în fine, tot ce nouă ne place.

Deși mâncarea a ajuns la noi cu câteva minute întârziere față de cele 45 care apar scrise în aplicație, am ținut cont că era sâmbătă seara și probabil aveau multe comenzi. N-am intrat în panică, mai ales că am văzut că mâncarea a venit caldă, chiar dacă porțiile ar fi putut fi un pic mai mari. La final însă toată lumea a fost mulțumită, n-a rămas nimeni flămând, dar ne-a părut rău că n-am luat și desert.

A fost fain la sfârșit când finul, cu degetele încă murdare de la puiul picant,  m-a rugat să-i dau numărul de telefon la care am comandat. 😀 I-am zis că n-am sunat pe nimeni, i-am povestit de aplicație (eu îi zic așa pentru că eu am comandat din telefon, sâmbăta seara laptopurile sunt ocupate cu serialele fetelor, așa că n-am avut loc) și l-am învățat cum să facă data viitoare dacă vrea să nu vorbească cu nimeni și să aibă de ales dintr-o mulțime de restaurante și bucătării, în funcție de pofta de moment. Noi am plătit cash, dar data viitoare o să încercăm să plătim online.

Așa arăta masa noastră la sfârșit. Ce bine mi-a părut că nici n-a trebuit să bag vasele la spălat, dar masa tot a trebuit s-o șterg. 😀