Vedeți, m-am conformat și am schimbat titlul. Aveți dreptate, e mai corect așa. Să-i lăsăm Loredanei dreptul de a fi femeia normală. Sau anormală. Ea știe. Începem:
Astăzi (13 ianuarie 2014)… este ziua de naștere a Adrianei, soția fratelui meu ( mă enervează să-i zic cumnată, e mai mult o soră pentru mine). La mulți ani, draga mea, să ai un an minunat și să ne vedem mai des, nu doar în concedii și la sărbători! Numai bine!
Când trebuie să explic cuiva de ce citesc, mă uit la respectivul/respectiva cu o privire acră de pe sub ochelari, ce spune sec și pe înțelesul tuturor: măi omule, ești idiot! Apoi îmi îndrept spatele, îmi dreg vocea și spun spășită: de plăcere!
Probabil că voi știți deja cu toții că mie îmi place să citesc, și cum chinezu ne provoacă să scriem fiecare un top al cărților citite în 2013, după care chestia asta va continua într-un mod interesant, n-am avut încotro și m-am mobilizat, mai ales că doar o mică parte dintre cărțile citite de mine în 2013 au avut parte de recenzii aici pe blog. Culmea e că mai ales alea care mi-au plăcut mult n-au recenzii, unele din cauza lipsei de timp, iar altele pentru că abia acum am ajuns la sfârșitul seriei și vreau să scriu despre toate odată. Și cum vorba multă e sărăcia omului, vă arăt mai jos topul meu:
Aud din ce în ce mai multe cazuri de oameni (mi-e greu să le spun așa) care nu-și iartă copiii pentru alegerile făcute. Soacre care aleg sa locuiască cu nurorile și să-și renege băieții, mame care nu-și susțin fetele în alegerile lor, deși ele sunt fericite și nu sunt lângă vreun papa lapte, copiii care-și blamează parinții pentru că s-au despărțit de tatăl/mama lor și au ales altceva pentru viața lor viitoare…
Oare vom înțelege vreodată să ne iubim copiii necondiționat, să ne respectăm părinții orice decizie ar lua aceștia în ceea ce privește viața lor, să fim alături celor dragi la nevoie, să plângem cu ei, să râdem cu ei și să le arătăm întotdeauna că îi prețuim și că alegerile lor sunt doar ale lor și că noi vom fi acolo și dacă le merge bine, dar și dacă lucrurile nu vor ieși exact așa cum vor ei?
Eu cred că nu. Nu putem fi toți la fel și nici nu putem gândi sau acționa unii în numele altora. Suntem cu toții diferiți (așa cum spunea o reclamă) și asta probabil că e bine.
Continue reading Viața bate filmul, dar si filmul bate viata
Astăzi (6 ianuarie 2014)… este prima zi în care apare pe blog acest jurnal. Va fi o rubrică permanentă de luni, iar ideea e furată de la fetele care l-au inventat (nu știu exact cine, eu l-am luat de la Vienela, dar sunt sigura că l-am mai văzut și pe alte bloguri). O să vă prindeți voi ușor despre ce e vorba, aș vrea doar să mai spun că fac asta pentru că simt nevoia să vorbesc cu mine din când în când. 🙂
Afară… curtea arată gri, e și ea supărată că nu avem zăpadă deocamdată. Dar fetele din atelier îi mai dau de azi culoare atunci când ies afară la țigară. Am început lucrul.
Am luat mașina în 19 decembrie 2013. Este un Hyundai ix35 diesel, 4WD cu 184 cai și un motor de 2,0. Azi e gata și prima mie de kilometri. Au fost câteva drumuri lungi și un pic de plimbare prin București. Din mia asta 200 le-am făcut eu, i-am lăsat lui Sorin partea leului, mai ales că de cum vom începe serviciul mașina va intra pe mana mea în cea mai mare parte a timpului.
Primele impresii din punct de vedere al femeii din mine sunt foarte bune, mult mai mulțumită sunt eu decât este Sorin, care are și câteva chestii de care se tot plânge, nu înțeleg de ce nu-și aduce aminte că acum o lună conducea un Hyundai Accent. 😀
Să vă spun ce-mi place: Continue reading Primii 1000 km cu Hyundai ix35
Inițial am vrut să scriu că nu-mi plac listele, apoi mi-am amintit de lungile mele liste de cumpărături și-am zis să nu mint chiar din prima zi, așa că voi spune doar că listele mi se par utile, mai ales atunci când mintea ti-e împărțită în zeci de job-uri. Așadar am ales să fac o listă cu ce-mi doresc de la 2014 și să vedem la sfârșitul lui dacă m-a ajutat asta la ceva sau nu.
