Astăzi (27 ianuarie 2014)…e una dintre zilele cu adevarat de iarna ale anului asta. Desigur, eu am drumuri de facut si chestii de rezolvat, dar sunt una dintre cei care urlau ca vor zăpadă, so trebuie să mă descurc fără să mă plâng, ba chiar cu multă voioșie. Sper să mă ajute și mașina.
Afară…e cum nu se poate mai bine. Zapadă, alb, iarnă, vacanță (adică fetele stau acasă). Zilele astea a dat Sorin zăpada cât pentru un întreg abonament la sala pe un an. Eu am facut un mic antrenament azi noapte, dar nu pot spune ca mi-am facut norma.
În grădină…plantele sunt albe. Albe, minunat de albe și așa cum ar trebui să fie iarna. Sper să le fie bine acolo, să se încăldurească sub zăpadă și să se dezmorțească abia la primăvară.
În casă…arde focul în șemineu exact ca în poveste. Bine, am trișat un pic povestea, dar senzația e aia de acolo. Alb afară, foc roșiatic în casă.
În bucătărie…tronează pe masă o farfurie plină de gofre. Abia aștept să torn pe ele ceva dulceață și să le mănânc. Care cură de slăbire? Nicio cură!
Sunt îmbrăcată cu…pantaloni de trening si-un tricoul urât, atât de urât incât Sonia de dimineață mi-a spus ca m-au sunat-o anii 80 și mi-au transmis că-și vor hainele înapoi. 😀
Ce muzică ascult acum… O muzică de iarnă, asta e clar. Oh, wait, nu-i chiar așa, ascult Dream Theater – On the backs of angels
Ce mai meşteresc eu…am ajutat fetele să-și ducă la bun sfârșit munca la niște gentuțe croite de ele la școală și ornate tot de ele acasă. Au ieșit foarte drăguțe, eu le-aș fi făcut un pic mai mari, dar ele așa le-au vrut.
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… rămâne valabilă treaba cu mersul la ai mei la țară. La ei la Brăiala, la sat, e mult mai grav decât ce avem noi aici în București, probabil că ați văzut și voi ce e în țară. Deocamdată ei sunt bine, ies din două în două ore să mai dea zăpada, să mai vadă animalele și să mai aducă ceva lemne de foc.
Am învăţat că… trebuie să ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți se întâmple. Eu am vrut să ningă. 😀
Sunt recunoscătoare… că au lăsat copiii să stea azi acasă. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi fost azi dimineață pe șosele dacă toți părinții ar fi plecat cu odrazlele spre școală. Nu știu cum e la voi, dar la noi pe stradă e făcută doar o potecă cât să poată trece o singură mașină.
Mă gândesc… că suntem uneori extrem de neputincioși. Te poți lupta cu oamenii, cu icompetența, cu focul, dar n-ai cei face naturii dezlănțuite.
Aştept/sper… să se mobilezeze copilele mele și sa treacă cu bine examenele care le așteaptă. Deocamdată nu-mi par a-și pune la bătaie toate forțele.
Tu cu zapadata ta! Pfff!
Si eu vreau carti electronice bune, te rog!
da-i un mesaj Alexandrei si sigur iti va trimite. Are 8000 de titluiri. 🙂
A nins atât de mult, a nins spre bucuria copiilor şi a proprietarilor de cabane de la munte. Ne bucurăm şi noi, dar mai mult de căldura din casă decât de zăpada de afară.
eu n-am niciun chef de munca. Ma gandesc numai cum sa stau sa admir zapada si sa ma bucur de caldura din casa.
Aaawww, Sotia calatorului in timp… ce faina carte 🙂 una dintre preferatele mele.
Apropos, daca vreti ebooks, am si eu vreo… 4000 🙂
e bine de stiut. Stai sa citesc ce am de la ALexandra si te anunt. Multumesc!
[…] îmbrăcată cu… blugii de la Nina, tricou kaki și stau învelită cu păturica mea portocalie, deși sunt peste 22 de grade în […]
Asta cu ”au sunat-o anii 80” este de retinut si de dat mai departe! Imi place la nebunie! Prima victima va fi sora mea, care uneori chiar pare coborata din trecut. :)))))
Eu am inceput deja sa lucrez la statuia pentru Alexandra… Sunt ca un copil care nu se poate decide cu care prajitura sa inceapa… :))))
eu am doua apps pe care le ador pentru citit: Kobo (ca iau carti de la ei) si Cool Reader (da, pe Android) . citesc MULT mai repede de cand citesc doar e-books (sau, ma rog, majoritatea e-books)