fără toane

 Întoarcerea acasă nu-i o carte. Sunt cinci. Dar meriă citite din scoarță în scoarță și credeți-mă vă vor învăța despre oameni (omenire) mai mult decât toate cărțile de istorie studiate în școală.

Prima parte se cheamă Amintirea Pământului, iar Orson Scott Card aduce în fața cititorului o societate de pe una din planetele către care s-au îndreptat pământenii în urmă cu 40 milioane de ani, atunci când planeta lor, bătrâna Terra, a devenit nelocuibilă, datorită dezastrelor pricinuite de deciziile greșite luate de omenire de-a lungul vremii. Tehnologizarea era una dintre ele. Planeta pe care locuiau acum oamenii se numea Harmony (ce nume fain, nu-i așa?), iar societatea era înfloritoare mai ales în orașul în care se petrece acțiunea, Basilica. Mi-ar fi plăcut să mă nasc acolo. N-aș fi mai avut blog, asta e clar, dar mi-ar fi plăcut acolo.

În cea de-a doua carte, Chemarea Pământului, Sufletul Suprem își face mai mult simțită prezența și interferează cu oamenii aleși. Ca să înțelegeți cine era el, vă spun că la plecare, oamenii au programat un computer, acest Suflet Suprem, care să aibă grijă de ei pe noua planetă, care să-i impiedice să facă din nou greșelile care au dus la distrugerea Pământului. În partea asta se adună echipa și pornește către navele ce îi așteaptă undeva în deșert, nave cu care oamenii au ajuns pe Harmony și care acum, aveau să-i ducă pe acești aleși din nou acasă. Mi-ar fi plăcut ca Dumnezeul nostru să fie un fel de Suflet Suprem.

A treia carte, Navele Pământului, prezintă pregătirea călătoriei (nu-i chiar ușor să pleci către Pământ după 40 milioane de ani), iar alegerea unui lider din cei aflați în grupul ce urma să plece, înmulțit acum prin copiii cuplurilor formate, se dovește a fi o treabă extrem de complicată. În fine, foștii locuitori ai Basilicăi pleacă spre Pământ.

A patra carte, Din nou pe Pământ, e cea mai șocantă și a fost greu pentru mine să înțeleg cum de oamenii nu au mai putut trăi pe Pământ, dar în lipsa lor, aici alte două specii capabile de gândire și limbaj s-au putut dezvolta și trăi, una a cerului (carnea cerului sau zburătorii) cealaltă a subteranelor (săpătorii) , atât de diferite și totuși legate una de alta. Ajunși în așa o atmosferă, oamenii au trebuit să dovedească că merită să trăiască aici, că nu vor să facă rău niciuneia dintre speciile deja prezente și că nu se vor ucide nici între ei, deși asta din urmă nu prea le iese.

În cea de-a cincea carte, Născuți pe Pământ, acțiunea se petrece deja la câteva mii de ani de momentu în care oamenii se întorc pe Pământ. Aceiași săpători, zburători și oameni, dar aflați desigur departe de armonia pe care unii dintre ei o doreau și pe care mai ales Păstrătorul Pământului și-o dorea. Cum nu știți cine-i Păstrătorul Pământului? Nici ei nu știu, dar totuși marea majoritate îl ascultă, îl respectă și îi urmează învățăturile. Foarte faină și această ultimă carte din serie, o serie pe care mi-ar plăcea s-o recitesc cândva la bătrânețe, și credeți-mă mie nu-mi place să recitesc cărți.

Special n-am spus numele niciunui personaj uman, am vrut să citiți seria și să decoperiți omenirea asa cum este și cum va fi, probabil, și peste 40 000 000  de ani. Poate un pic mai bună. Doar poate.

Nota mea pentru seria asta: 5/5 cu felicitări.