Mai sus de gleznă, pe picior,
Bocancii mov mă strâng de mor,
Iar mușchii mi se zbat și dor,
De parcă-s strânși de forța lor.
Dar nu mă pot lipsi de ei
Că-s singurii bocanci ai mei,
Strofa asta este inspirată de vremea de afară și de cuvântul glezne, cel care-i azi vedeta gândului din cuvânt, joc găzduit de irealia. Dacă vă place ideea haideți și voi în joc.
(Visited 62 times, 1 visits today)
:))) Strofa este simpatica, haioasa si poate ca la final m-ar fi facut sa vars o lacrima, daca nu stiam ca ai niste bocanci rosii de toata frumusetea. :)))
Inca nu stiu ce voi scrie despre glezne, desi imi amintesc de mirarea care ma cuprindea in copilarie, cand citeam despre admiratia poetilor fata de gleznele iubitelor reale sau inchipuite. :))))
Bocancii rosii sunt acum fix la mine in picioare si nu ma pot plange ca ma strang sau ca sunt singirii pe care-i am. 😀
GAsesti tu ceva de scris, sunt sigura.
Știi că am și muzica în gând? 🙂
Fain mod de-a juca din glezne.
Hahaha, sunt curioasa ce muzica ai in gand.
Mai bine o țin în gând, am un simț al ritmului de toată groaza! 🙂
Ce bocancei frumosi si ce poezioara haioasa! :)) You made my day, ca sa zic asa :))
Multumesc, Thea! O dulce tu ca intotdeauna.
[…] îmbrăcată cu…blugi, ghete negre (nu, nu acelea care mă strâng), bluză din aia mai scurta în față și mai lungă în spate de nu știi nici unde începe, nici […]
[…] Mai sus de gleznă, pe picior, Bocancii mov mă strâng de mor, Iar mușchii mi se zbat și dor, De parcă-s strânși de forța lor. Dar nu mă pot lipsi de ei Că-s singurii bocanci ai mei, – Nina – Glezne […]