Întoarcerea acasă nu-i o carte. Sunt cinci. Dar meriă citite din scoarță în scoarță și credeți-mă vă vor învăța despre oameni (omenire) mai mult decât toate cărțile de istorie studiate în școală.
Prima parte se cheamă Amintirea Pământului, iar Orson Scott Card aduce în fața cititorului o societate de pe una din planetele către care s-au îndreptat pământenii în urmă cu 40 milioane de ani, atunci când planeta lor, bătrâna Terra, a devenit nelocuibilă, datorită dezastrelor pricinuite de deciziile greșite luate de omenire de-a lungul vremii. Tehnologizarea era una dintre ele. Planeta pe care locuiau acum oamenii se numea Harmony (ce nume fain, nu-i așa?), iar societatea era înfloritoare mai ales în orașul în care se petrece acțiunea, Basilica. Mi-ar fi plăcut să mă nasc acolo. N-aș fi mai avut blog, asta e clar, dar mi-ar fi plăcut acolo.
În cea de-a doua carte, Chemarea Pământului, Sufletul Suprem își face mai mult simțită prezența și interferează cu oamenii aleși. Ca să înțelegeți cine era el, vă spun că la plecare, oamenii au programat un computer, acest Suflet Suprem, care să aibă grijă de ei pe noua planetă, care să-i impiedice să facă din nou greșelile care au dus la distrugerea Pământului. În partea asta se adună echipa și pornește către navele ce îi așteaptă undeva în deșert, nave cu care oamenii au ajuns pe Harmony și care acum, aveau să-i ducă pe acești aleși din nou acasă. Mi-ar fi plăcut ca Dumnezeul nostru să fie un fel de Suflet Suprem.