Aud din ce în ce mai multe cazuri de oameni (mi-e greu să le spun așa) care nu-și iartă copiii pentru alegerile făcute. Soacre care aleg sa locuiască cu nurorile și să-și renege băieții, mame care nu-și susțin fetele în alegerile lor, deși ele sunt fericite și nu sunt lângă vreun papa lapte, copiii care-și blamează parinții pentru că s-au despărțit de tatăl/mama lor și au ales altceva pentru viața lor viitoare…

Oare vom înțelege vreodată să ne iubim copiii necondiționat, să ne respectăm părinții orice decizie ar lua aceștia în ceea ce privește viața lor, să fim alături celor dragi la nevoie, să plângem cu ei, să râdem cu ei și să le arătăm întotdeauna că îi prețuim și că alegerile lor sunt doar ale lor și că noi vom fi acolo și dacă le merge bine, dar și dacă lucrurile nu vor ieși exact așa cum vor ei?

Eu cred că nu. Nu putem fi toți la fel și nici nu putem gândi sau acționa unii în numele altora. Suntem cu toții diferiți (așa cum spunea o reclamă) și asta probabil că e bine.

Continue reading Viața bate filmul, dar si filmul bate viata