Mai sus de gleznă, pe picior,
Bocancii mov mă strâng de mor,
Iar mușchii mi se zbat și dor,
Month: January 2014
Castiga un abonament pentru o luna la FitCurves
Aproape că nu-i femeie pe care s-o știu și care să nu-mi spună că trebuie să meargă la sală. Dacă n-ar exista trebuie ăsta… Mai devreme sau mai tarziu toate ne vom da seama că nu se mai poate fără sport, oricât de mult ne-ar plăcea ca în timpul nostru liber să stăm în fotoliu și să ne uităm la filme.
Am făcut cunoștință cu FitCurves în 2011 când, la invitația Roxanei, am mers să fac cunoștință cu sala și să constat că-i fix ce-mi trebuie mie. Dar acum nu vorbim despre mine, ci despre voi și despre ce vă trebuie vouă, cititoarele mele din București.
Ce vă propun eu azi e un concept de sală care nu ne mănîncă timp, ci doar grăsimi. Antrenamentele durează 30 minute (deci practic vei lipsi de acasă o oră care va include și drumul și antrenamentul), iar în timpul celor 30 de minute ai antrenor personal care îți coordonează programul. Circuitul FitCurves îmbină exercițiile de forță cu cele cardio, totul se desfășoară pe muzică și îți garantez că vei pleca de la sală cu zâmbetul pe buze. Și cel mai important, antrenamentele astea chiar dau rezultate.
Continue reading Castiga un abonament pentru o luna la FitCurves
Jurnal de femeie cu toane (IV)
Astăzi (27 ianuarie 2014)…e una dintre zilele cu adevarat de iarna ale anului asta. Desigur, eu am drumuri de facut si chestii de rezolvat, dar sunt una dintre cei care urlau ca vor zăpadă, so trebuie să mă descurc fără să mă plâng, ba chiar cu multă voioșie. Sper să mă ajute și mașina.
Afară…e cum nu se poate mai bine. Zapadă, alb, iarnă, vacanță (adică fetele stau acasă). Zilele astea a dat Sorin zăpada cât pentru un întreg abonament la sala pe un an. Eu am facut un mic antrenament azi noapte, dar nu pot spune ca mi-am facut norma.
Mesaj pentru habarnistii României
A curs multă cerneală și poate și mai multe taste au fost apăsate pentru ca noi, cei care ieri, alaltăieri credeam că în România nu ne mai poate șoca nimic, să ne vărsăm frustrarea și senzația de rău ireparabil, de rău infinit în spațiu bine definit, de dispariție a tot ce-am crezut că poate fi bun, de moarte…
Nu vreau să laud sau să dau cu pietre, nu vream să ne răscolesc și mai mult sufletele… nu știu cum ați fost voi zilele astea, dar eu am simțit că odată cu profunda conștientizare a haosului din țara mea, a murit undeva în mine speranța.
Și cu toate astea, cu toate astea, e imposibil să nu fim în stare să învățăm ceva din ce ni se întâmplă. E groaznic, și eu una nu mai pot trăi știind că noi, românii, nu mai suntem în stare să învățăm nici măcar din greșelile noastre.
Tantica si cerceii de la Fondul Plastic
Pe vremea când eu eram copil, dar Pământul se învârtea în aceeași direcție ca și azi, era la noi în oraș un centru de remaiat ciorapi. Pentru cei care s-au născut după 89 și nu știu ce-i aia remaiere, au definiția din dex în continuare:
REMAIÁ,remaiez,vb. I. Tranz. A repara ciorapii sau un tricot, ridicând și prinzând cu un instrument special ochiurile rupte ori scăpate sau firele deșirate. – Din fr.remailler.
La centrul acesta era întoteauna coadă, căci ciorapii se rupeau des și femeile nu și-ar fi purtat, ca astăzi, pantofii fără ciorapi, nici dacă le-ar fi cerut-o partidul.
Prima comanda prin foodpanda
– Sori, vino să-mi instalezi și mie o aplicație nouă pe telefon!
Sorin dă ochii peste cap și-mi ia telefonul din mână.
– Cum se cheamă?
– Foodpanda, îi răspund repede ca să nu creadă că nu știu ce vreau. Îmi doresc să comand ceva de mâncare și asta zice că-ți arată restaurantele din zona ta cu ofertele lor, cu timpul estimat până la sosirea comenzii, cu valoare minimă, știi tu…
Jurnal de femeie cu toane (III)
Astăzi (20 ianuarie 2014)…înțeleg că deja luna ianuarie e pe sfârșite deși parcă ieri erau sărbătorile. Așa ni se duc anii, de aproape nici nu-i simțim. Am azi o zi destul de complicată pe care sper (ca de fiecare dată), s-o termin cu bine.
Afară…se anunță că încet, încet va veni un pic de iarnă și poate cu ceva noroc vedem si câțiva fulgi de nea.
Intoarcerea acasa
Întoarcerea acasă nu-i o carte. Sunt cinci. Dar meriă citite din scoarță în scoarță și credeți-mă vă vor învăța despre oameni (omenire) mai mult decât toate cărțile de istorie studiate în școală.
Prima parte se cheamă Amintirea Pământului, iar Orson Scott Card aduce în fața cititorului o societate de pe una din planetele către care s-au îndreptat pământenii în urmă cu 40 milioane de ani, atunci când planeta lor, bătrâna Terra, a devenit nelocuibilă, datorită dezastrelor pricinuite de deciziile greșite luate de omenire de-a lungul vremii. Tehnologizarea era una dintre ele. Planeta pe care locuiau acum oamenii se numea Harmony (ce nume fain, nu-i așa?), iar societatea era înfloritoare mai ales în orașul în care se petrece acțiunea, Basilica. Mi-ar fi plăcut să mă nasc acolo. N-aș fi mai avut blog, asta e clar, dar mi-ar fi plăcut acolo.
În cea de-a doua carte, Chemarea Pământului, Sufletul Suprem își face mai mult simțită prezența și interferează cu oamenii aleși. Ca să înțelegeți cine era el, vă spun că la plecare, oamenii au programat un computer, acest Suflet Suprem, care să aibă grijă de ei pe noua planetă, care să-i impiedice să facă din nou greșelile care au dus la distrugerea Pământului. În partea asta se adună echipa și pornește către navele ce îi așteaptă undeva în deșert, nave cu care oamenii au ajuns pe Harmony și care acum, aveau să-i ducă pe acești aleși din nou acasă. Mi-ar fi plăcut ca Dumnezeul nostru să fie un fel de Suflet Suprem.
Saratele cu cascaval sau branza
M-am ținut de cuvânt și am făcut aseară din nou o cocă pentru sărățele. Cred că știți că și astea-s tot un fel de seminte, când te apuci să mănânci nu te mai poți opri până nu le termini, așa că puteți înjumătăți cantitățile de mai jos. Eu am avut nevoie de:
– 800 g faină
– 50 g drojdie proaspătă
Primele cumparaturi de pe ebay
Venise deja vacanța de Craciun, și fetele știau că ”moșul” nu le va aduce anul acesta ce-și doresc. Susțineau sus și tare că ele vor pijamale din acelea dintr-o singură piesă, de parcă n-ar fi destul de greu să te duci noaptea la toaletă, mai trebuie să-ți pună piedică și pijamaua. Dar oricâte argumente contra le-am adus eu, ele nu, și nu că din alea vor.
Bineînțeles că le văzuseră undeva, bineînțeles că erau la mall 235 lei/perechea, bineînțeles că nu le plăcea modelul. Am căutat împreună cu ele și pe internet și din site în site am ajuns pe ebay și-am găsit acolo pijamale să avem pentru tot restul vieții și noi și toți vecinii noștrii, inclusiv ungurii și bulgarii.
Ne-am luat inima în dinți și-am comandat, numai că ele nevrând același model de pijama, și nici măcar același număr, a trebuit să fac două comenzi. Am platit ca fraiera de două ori transportul (fix 9 euro/buc), plus pijamalele 15 euro/buc, iar fiecare comandă a avut confirmarea ei de plata, prin pay-pal. În banii noștri am plătit pe două perechi de pijamale fix cât aș fi dat pe una singură la mall și mi-aș fi luat apoi și o șaorma de la Dristor. Asta se întâmpla sâmbătă, 21 decembrie 2013. Vânzătorul era din China. Nice, credeam că în februarie vom avea pijamalele, numai că fetele le voiau așa de tare că erau în stare să aștepte.