fără toane

Săptămâna trecută n-am prea scris, ați înțeles voi de ce, a fost treabă multă pe celălalt front de lucru. Faptul că scriu acum nu înseamnă că am terminat cu lucrul, ci din contră, ne așteaptă o săptămână extrem de grea, în care pe lângă faptul că avem de terminat ultimele comenzi pe anul acesta, va trebui să ne descurcăm fără mașină.

Dap, n-avem mașină vreme de vreo 7 zile și sincer în clipa asta nu am idee cum ne vom descurca, probabil vom merge mult cu taxiul, dar lucrurile sunt un pic mai complicate de atât, nu insist, vedem la sfârșit ce va ieși.

N-am uitat de filmuletul promis, sper din suflet să existe unul luna asta, deocamdată mă joc cu tipurile de fimări, am învățat câteva lucruri și-am râs mult la clipurile trase de probă. Nu-mi iese nicicum, dar e de râs.

E ultima săptămână de școală a fetelor pe anul ăsta, numai că în loc să ne bucurăm, ne cam uităm cu groază la viitor, se apropie examenele și niste alegeri care probabil le vor schimba viețile. Ele deocamdata nu se gândesc decât la petrecerea de sfârșit de an. Școlar.

În weekendul care tocmai a trecut am fost la Brăila la ai mei și-am tăiat porcul. Am mâncat aproape tot șoriciul și nu, nu mi-a fost rău. Știu că multă lume zice că nu mănîncă șorici, că n-ar putea (inclusiv Sonia mea), dar mie îmi place și asta nu se va schimba. A fost ultima plimbare lungă cu mașina veche (nu-mi vine să cred că-i spun așa Accentului ce tocmai a plecat de la noi, avea abia 5 ani 🙁 și era într-o stare excelentă), mi-a fost foarte milă de ea s-o dăm, dar asta e, viața merge mai departe și noi odată cu ea. Cu viața.

Am pus titlul aceta postării ca să știți că sunt aici chiar dacă nu scriu, sunt aici chiar dacă nu răspund la comentarii, pur și simplu sunt aici. Să aveți o săptămână excelentă!