Vineri (de Black Friday-ul românesc) la Domo. O bătrânică cu soțul ei îndrăznesc și îl întreabă pe unul din consultații de vanzări de la raionul de telefoane:
– Nu vă supărați, vrem și noi să luăm un telefon (ceva la 89 lei), si avem patru telefoane vechi de dat la schimb. Mai trebuie să plătim ceva?
Consultantul se uita la ei cu oarecare jenă și le spune că pe telefoanele vechi vor primi între 5 și 10 lei, nu mai mult. Va trebui să achitați diferența.
Mă uit la fețele bărânilor și îi văd ușor dezamăgiți. Se uită unul la altul și se retrag să discute despre ce vor face în continuare. Consultantul își vede de ceilalți clienți interesati de telefoane mai scumpe. Erau mulți. Mi-am văzut și eu cumpărăturile mele, cu nimic mai bună decât ceilalți.
Peste câteva minute bune (cozile și întreg procesul de cumpărare la Domo de BF nu lua chiar puțin timp), în timp ce-mi așteptam soțul să plătească, îl văd undeva mai în spate la rând pe bărânul de mai devreme. Avea în mână 4 vouchere pe care le învârtea pe toate parțile încercând să înțeleagă cât valorează, probabil. Undeva, dincolo de case, soția lui îl aștepta. Aveau să meargă acasă cu un telefon nou și mai săraci cu vreo 60 lei. Bine că n-au făcut drumul degeaba, atât am putut gândi în acel moment.
Crampeie triste de viata, viata care uneori o ia inainte si trebuie prinsa din urma si uneori nu mai ai energia sa faci asta.
Trista povestioara ta, e atata diferenta pe lumea asta si totusi probabil ca e natural sa fie asa, dar uneori doare!
Dap, exact asta am simtit si eu atunci. Doare!
Şi la alţii telefoanele zac prin sertare, telefoane scumpe, nu de 89 de lei.
E atât de neechilibrată România aceasta, că ţi se ghemuiește de tot inima când auzi de cazuri ca acesta.
Da, daca iau casa la mana sigur gasesc cel putin doua telefoane din astea “vechi”.
Ai dreptate! 🙂
🙁
Dar de al meu ce zici?
http://hirudov.com/misc/Nokia2330Classic.php
E drept il am de vreo 5 ani si atunci cand vorbesc la el ma aud ca din fundul prapastiei…dar de fiecare data cand vreau sa-mi iau unul mai performant , apar mereu alte si alte prioritati…si cum la unii banii sunt asa de scurti…
Viața de pensionar e grea în România… foarte grea… Mă uit și la bunicii mei, au muncit toată viața și au adunat cât au putut. Nu pot spune că o duc rău, dar dacă-i cer bunicii împrumut 100 de lei i-am dat peste cap planurile financiare până la pensie. Din fericire sunt sănătoși, că dacă mai umblau și prin spitale și aveau medicamente de sute de lei pe lună era altă poveste…
Iti dai seama ca noi am ajuns sa spunem că bunicii tai sunt niste fericiti norocosi fata de altii asemenea lor, dar cu mai multe probleme?
Cu 2 pensii adunate care fac puțin sub 700 de lei n-aș spune că sunt fericiți… dar muncesc, au 2 vaci, au abonați la lapte / brânză, viței… Stau la casă, dacă aveau ghinionul să stea într-un apartament… era rău…
Din păcate la noi excepția e regulă și invers…
Foarte, foarte, FOARTE trista povestea! 🙁