Am cunoscut-o pe Bogdana acum vreo doi ani, mai întâi doar de pe blog, apoi si live, la diverse evenimente la care am fost împreună. Să spun că m-a impresionat ar fi puțin, ea de fapt m-a vrăjit pur și simplu și dacă mi-ar cere cineva să-i spun zece dintre cele mai puternice femei pe care le cunosc, ea ar fi sigur în primele trei. O femeie puternică, frumoasă, deșteaptă, cu niste copii pe care îi crește exemplar, dar în primul rând o femeie puternică. Ei bine, femeia asta de toată admirația, vă spun, scrie articolul ăsta și mă lasă fără cuvinte.
Citez:
Pe de alta parte, pozam in cuplul perfect. Eram match made in heaven, si cum si-ar fi putut imagina cineva ce era in spatele acestei relatii aparent perfecte dintre doi oameni frumosi si educati. Si cum as fi putut eu sa rup tot lantul, cine m-ar fi crezut pe mine? Cui i-as fi putut povesti fara sa ma simt acoperita mai mult de rusinea si umilinta pe care deja le simteam cu fiecare episod? Si nu au fost toti anii un calvar, pentru ca asta e paradoxul. Sunt alternate momente de extaz cu momente de agonie, si mereu speri ca poate s-a schimbat ceva, ca nu se va mai intampla.
Inveti sa ierti, o data, de doua ori, de trei ori, de cincizeci de ori, inveti sa intorci obrazul, povestea se repeta fidel de fiecare data, te obisnuiesti, inveti sa traiesti cu asta, ajungi sa ti se para normal, simti ca oricum nu meriti mai mult, nu meriti ceva mai bun, si intr-un final ajungi sa crezi ca asa este peste tot.
E un articol despre violența domestică scris din perspectiva celei care a trăit-o la un moment dat pe pielea ei. Nu m-aș fi gândit niciodată că un om pe care eu îl văd atât de frumos (nu numai fizic, ci și frumos ca om), puternic, plin de viață, se poate să fi trecut cândva, în viață, printr-o perioadă în care violența făcea parte din viața ei.
Știu și eu de femei bătute de bărbați, așa, preventiv, când veneau seara de la cârciumă după ce tocau cel puțin jumătate din ultimul salariu, însă oamenii aceia erau din altă generație, din altă clasă socială, cu alt nivel de educație. Dar Bogdana… Apoi înțeleg de ce e cu adevărat ea specială. Pentru că a avut puterea de a merge mai departe. Nu de a uita, ci de a merge mai departe, de a-și face o familie, de a-și găsi echilibrul, de a face bine, de a trăi frumos. Tot respectul pentru asta!
Din fericire pentru mine am crescut într-o familie exemplu, nu doar admirată de cunoscuți, ci cu o armonie între noi toți (mama, tata, eu și fratele meu Laurențiu) care mă face să mă gândesc azi cu mare drag la serile copilăriei mele. Însă atunci când am văzut alte mame bătute de soții lor (era o familie la noi pe scară la care venea mereu poliția și scandalurile se țineau lanț), am fost extrem de șocată. Nu înțelegeam cum un om poate bate alt om și rămâne nepedepsit pentru asta. Mintea mea de copil nu înțelegea asta și mai mult decât atât, nici mintea mea de acum nu poate înțelege asta. Dar dacă eu nu înțeleg nu înseamnă că nu există.
Să fii bărbat, să ai putere (fizică) și să lovești o femeie mi se pare limita de jos a frustrării. E clar că undeva în mintea lui înțelege că e un nimeni și încearcă s-o facă pe cea pe care ar trebui s-o protejeze cel mai mult să simtă același lucru. Pentru că nu cred că o femeie abuzată fizic sau psihic în căminul ei mai poate avea respect de sine, până nu se rupe de cuibul nefericirii ei. Nici nu vreau să mă gândesc ce e în inima ei când se întâlnește cu prietenele (dacă i se permite asta) și povestește ce frumoasă e relația ei.
Definiția oficială sună ca așa: Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de îngrijire şi protecţie
Statisticile spun asta despre violența domestică din România:
– La fiecare 30 de secunde o femeie din Romania este victima a violentei domestice
-In 2007 au fost inregistrate 4500 victime dintre care 50 au decedat. 56% dintre cazurile de violenta domestica au fost inregistrare in mediul urban, iar 44% in mediul rural
– In 2010 aproape 12.000 de femei au cazut victime ale violentei domestice. 99 au murit.
– In primele 3 luni ale anului 2011 au fost inregistrate 1.400 de cazuri de violenta domestica. 27 de persoane au murit.
– 75% dintre cazurile de violenta domestica nu sunt raportate
-61% dintre romani considera ca violenta in familie este o chestiune privata iar 33% considera ca politia ar trebui sa intervina (CPE, 2003)
– in Europa, 1 din 4 femei este abuzata de-a lungul vietii.
Cum este privit fenomenul violentei domestice in Romania?
– 40% dintre romani considera ca violenta domestica nu e niciodata justificata
– Doar 66% din populatie considera ca sotul ce isi bate frecvent sotia trebuie pedepsit de lege
– 44% dintre romani cred ca “nu trebuie sa te amesteci in familia altuia, cand vezi ca cineva este agresat fizic”
– In Romania exista de 6 ori mai puţine locuri in adaposturi decat ar fi necesar conform standardului european de 1 loc la 10.000 locuitori (conform Raportului de tara WAVE 2010)
Poate nu sunt eu cea mai în măsură să scriu despre asta, dar dacă printre voi sunt fete care cunosc fenomenul mai îndeaproape, le rog să povestească, să ducă mesajul mai departe, să-și spună povestea și să reușim astfel să trecem peste jenă, rușine sau orice sentiment urât trăit ca urmare a unor neînțelegeri grave în cuplurile noastre sau ale cunoscuților noștri.
Acesta-i un moment în care mi-ar fi plăcut să fiu psiholog. Da, tare mult mi-ar fi plăcut. Știu sigur că aș fi putut ajuta mulți oameni și n-aș fi făcut-o printr-o putere magică cu care m-a înzestrat natura, ci aș fi încercat să-i ajut să înțeleagă faptul că propriile lor resurse le sunt deajuns, dacă se cunosc suficient de bine și dacă își doresc ca viața lor să fie cea pe care și-o doresc.
Daca aveți 15 minute libere puteți apăsa play pe filmulețul de mai jos. Eu am avut piele de găină pe tot parcursul lui și mi s-a frânt inima de fiecare dată când cameramanul arată femeile din public:
Cu toate ca am citit în diagonala, sunt de acord cu ideea acestui post. Violenta domestica e un flagel, împotriva căruia, trebuie luptat cu îndârjire. De fapt împotriva oricărui fel de violenta.
Am convingerea ca oamenii trebuiesc convinși, ca nu violenta este soluția în momentul în care avem probleme de diferite cauze. Cel puțin, cred c-ar trebui sa ne dorim, sa ne diferențiem cumva de cei care biciuiesc femei în piața pe motiv ca au urcat în mașina cu altcineva în afara de familie. (Fac referire la un articol de ziar în care se vorbea de un asemenea fapt petrecut în lumea araba).
Ce frumos ai descris tu totul, Sorin! Numai ca in viata reala nu se va ajunge niciodata la intelegerea deplină a acestui fenomen, cu atat mai putin de catre cei care il practica. Dar noi suntem datori sa incercam. Si daca facem ca macar un om sa-si revizuiasca comportamentul, atunci se cheama ca am reusit.
Da…subiect tare delicat! 🙁 Traim intr-o tara saraca si corupta, in care femeile sunt cam lipsite de optiuni, in acest sens. Am vazut ,in general, ca femeile cu statut social bun, au cat de cat curaj sa ia “taurul de coarne”…Dar restul? Este o lupta grea, in primul rand cu tine, apoi cu restul…si de cele mai multe ori atasamentul, obisnuinta, frica, lipsa de informatie, rusinea,lipsa de oportunitati si optiuni, castiga adesea. 🙁
Si daca ai sti, cate casnicii se transforma in compromis ?
Dupa parerea mea 85% din casniciile pornite din dragoste se transforma cu timpul in compromisuri. Spre surprinderea mea, stiu cateva casatorii pornite ca un compromis in care incet incet dragostea si-a facut loc si oamenii aceia chiar se iubesc acum, cum n-au sperat s-o faca niciodata la inceput.
Intradevar, e greu sa convingi o femeie fara venituri si cu trei copiii ca ii va fi mai bine fara sot. Dar in cazurile astea ar trebui ca familiile victimelor sa le fie aproape si sa le sprijina cu toata forta lor. Ma gandeam pe vremea cand, copil fiind, auzeam certurile familiei care statea pe scara mea, daca fata aia (era o tanara de vreo 25 ani) nu are si ea parinti care sa o apere de nemernicul de barbata-so. Cred si azi ca ai ei nu stiau de tratamentul pe care il primea fiica lor de la sot. Daca ele ar spune macar familiei, sunt sigura ca lucrurile s-ar indrepta.
Din pacate multe femei sunt agresate in casa lor, loc in care ar trebui sa se simta cel mai in siguranta. Nu doar femeile modeste sunt tratate astfel, de multe ori si femeile din familii mai instarite sunt mutilate, stiu asta pentru ca au venit multe femei la clinica sa isi ascunda ranile. De povesti…nu mai spun nimic, de fiecare data cand dau de un astfel de caz ma intristez cumplit!
Din fericire acum exista organizatii care chiar le ajuta pe femeile astea. Chiar daca nu pot fugi in momentul agresiunii, pot cere ajutor dupa si din cate stiu se poate locui in centre pana la trei luni de zile cu ajutor pentru copii si gasirea unui loc de munca pentru mamele casnice.
Am undeva pe blog un articol legat de acest subiect sensibil. De scris este usor, insa realitatea ne da peste nas si ne leaga de maini. Este foarte greu de schimbat ceva la nivel national, atata timp cat legea nu poate proteja cu adevarat mama si copilul.
Nu las link, dar cauta la mine Violenta naste demoni si raneste ingeri. Vei intelege ce vreau sa spun.
Am citit. Groaznic. Pun eu link aici pentru cine vrea sa stie cam ce indura femeile astea: http://vienela.ro/violenta-naste-demoni-si-raneste-ingeri/. Bine macar ca intr-un final a scapat de el.