Avea în jur de 70 de ani și toată viața ei toamna au luat-o grijile pregătirilor pentru iarnă. Era așa o senzație de ”trebuie să am” pe care n-o mai simțea nicicând în restul anului. Voia să aibă cămara plină, varză, murături, zacuscă, compoturi, gemuri, suc de roșii, saci de cartofi și ceapă, așa cum pomenise ea că trebuie să arate toamna cămara omului gospodar. Numai că vremurile se mai schimbaseră…
A făcut și anul acesta tot ce a putut ca să aibă inima împăcată atunci când deschide ușa cămării. Să aibă pe ce pune mâna, îi plăcea să-și spună. Mai trebuia doar umplut butoiul cu varza, asa că într-o duminică dimineața de octombrie, se adresează fiului ei:
-Costele, mama, ai treaba azi?